Registrul Agresorilor Sexuali, la jumătate de drum

Bună ziua, Încep prin a mulțumi colegilor parlamentari, din Senat și Camera Deputaților, pentru că au înțeles necesitatea îmbunătățirii Registrului Agresorilor Sexuali.

Astăzi, legea este promulgată și a intrat în vigoare.

E un pas mare pentru România, prin care ne apropiem de un standard de civilizație în care statul să-i protejeze ACTIV pe cei mai vulnerabili: de la copii până la cei bolnavi sau din instituții unde sunt sub îngrijire.

Reamintesc de unde am plecat: peste 65.000 de persoane înscrise în acest registru pentru fapte compatibile cu definiția din lege, cu un risc mare de recidivă, așa cum ne spun psihologii... dar la celălalt capăt un Registru care nu era complet operațional și care nu era folosit cum trebuie.

Legea pe care am promovat-o a produs, în primul rând, o clarificare, astfel încât să nu mai existe scăpări sau interpretări. De acum, avem o siguranță că, pentru viitor, cei înscriși în Registru nu au cum să mai evite regula și să se angajeze cumva în școli, spitale sau centre de îngrijire.

Vom ști acum foarte clar, în Registru, pentru cei care merg să se angajeze sau să facă voluntariat – unde lucrează, o informație care nu era disponibilă până la noua formă a legii.

Totodată, s-a extins și lista instituțiilor și organizațiilor care intră sub protecția legii, prin adăugarea cluburilor sportive – un loc unde părinții să știe că și-au lăsat copiii în siguranță.

Dar vorbeam de un standard, unul înalt... ei bine, stimați colegi și colege, nu trebuie să ne oprim aici!

Încă avem o restanță! Avem datoria să ridicăm bariera pusă în fața acestor agresori sexuali și care-i protejează pe cei vulnerabili.

De ce? Pentru că proiectul de lege a fost redus la jumătate la negocierile din Parlament și o parte importantă a lui nu a fost, pentru moment, acceptată. Și este o parte cel puțin la fel de importantă.

Vorbesc aici de verificarea locului de muncă pentru zeci de mii de agresori sexuali condamnați care erau DEJA angajați, care au un loc de muncă de foarte mulți ani și unde Registrul este în continuare nefuncțional, pentru că nimeni nu verifică dacă aceștia nu stau cumva la catedră sau la capul unui om bolnav.

Mă îngrijorează și că, din inerție birocratică, instituții ale statului care ar trebui să se ocupe de identificarea locului de muncă al agresorilor sexuali – se opun creșterii rolului lor în acest domeniu și reușesc să convingă suficient de mulți parlamentari.

Dacă nu facem nimic, riscăm iar să deschidem televizorul și să aflăm despre tragedii și să ne întrebăm, retoric, de ce nu a văzut nimeni că un condamnat pentru infracțiuni sexuale era... profesor pentru niște copii sau îngrijitor pentru pacienți.

Vă mulțumesc din nou pentru sprijinul de până acum, cu mențiunea că durează mult prea mult să aduci la liman o lege atât de importantă – ani de zile! – și vă chem să facem, cât de rapid, și cealaltă modificare, cea care i-ar elimina definitiv pe agresorii sexuali din zonele de risc de recidivă.