Propunerea legislativă urmărește creșterea transparenței în activitatea organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri), considerând că în prezent, informațiile privind finanțările sunt dispersate, greu accesibile și raportate neuniform, ceea ce poate reduce încrederea publică și crea vulnerabilități. Legea propune crearea unui registru public, gratuit și online, gestionat de Ministerul Justiției, în colaborare cu ANAF.
Primele observații ale cetățenilor Observațiile pot fi anticipate pe baza naturii unei astfel de legi: • Argumente PRO: Este probabil să salute efortul de creștere a responsabilității și integrității sectorului neguvernamental. Se poate sublinia necesitatea de a oferi cetățenilor o imagine clară asupra provenienței și utilizării fondurilor.
• Argumente CONTRA: Unele voci ar putea exprima îngrijorări cu privire la posibila stigmatizare a ONG-urilor care primesc finanțări externe, sau că măsura ar putea fi percepută ca un instrument de presiune politică, restrângând de facto activitatea, chiar dacă inițiatorii afirmă contrariul. Ar putea exista temeri, în special din partea organizațiilor de drepturile omului, că legea ar putea imita modele din state cu regimuri mai puțin democratice, unde ONG-urile care primesc finanțări din străinătate sunt etichetate ca „agenți străini”, deși propunerea românească nu folosește acest termen și include un prag rezonabil de raportare (10.000 lei/an).
Evaluarea argumentelor pro și contra Argumente pro (beneficiile pentru cetățenii români) Beneficiile urmărite de propunere sunt: 1. Creșterea încrederii publice Asigurarea unei imagini clare despre sursele și utilizarea fondurilor (publice și private) va consolida încrederea cetățenilor, mass-media și mediului academic în sectorul neguvernamental. 2. Transparență și integritate Legea impune publicarea anuală a veniturilor totale, a surselor de finanțare care depășesc 10.000~lei/an (cu precizarea formei de finanțare) și a raportului de activitate. Acest lucru reduce posibilitatea unor influențe ascunse în viața publică. 3. Politici publice informate Datele reale din registru vor sprijini elaborarea de politici publice mai bune și vor permite audit-uri publice și analize statistice. 4. Prevenția utilizării necorespunzătoare Registrul va acționa ca un instrument de prevenție și control, reducând riscul utilizării necorespunzătoare a fondurilor publice14141414.
Argumente contra (riscurile pentru cetățenii români) Riscurile la care ar putea fi expuși cetățenii români sunt: 1. Risc de stigmatizare a ONG-urilor: Deși legea urmărește transparența, publicarea nominală a finanțatorilor (persoane juridice) care depășesc pragul ar putea fi folosită pentru a discredita sau a pune sub presiune acele ONG-uri care lucrează pe teme sensibile (drepturile omului, mediu, combaterea corupției) sau care primesc finanțare de la parteneri externi. Acest lucru poate afecta de facto libertatea de asociere. 2. Risc de încărcare administrativă: Obligația anuală de transmitere a datelor până la 31 martie adaugă o sarcină administrativă suplimentară pentru ONG-uri, în special pentru cele mici, care ar trebui să aloce resurse pentru conformare, potențial deturnând fonduri de la activitățile de bază. 3. Risc de folosire politică: Informațiile publice, deși destinate bunei guvernanțe, pot fi folosite selectiv de actori politici sau de presă în scopuri de denigrare sau polarizare socială.
Finanțarea imorală și evitarea transparenței publice
1. Metode prin care se va evita finanțarea publică evidentă: Legea prevede raportarea în formă agregată a surselor sub pragul de 10.000 lei/an și menținerea confidențialității donatorilor persoane fizice, ale căror date se publică doar în formă agregată. • Fragmentarea finanțării: O metodă de evitare a raportării nominale ar fi fragmentarea unei sume mari în donații sub pragul de 10.000 lei/an de la același finanțator persoană juridică (dacă nu este clar definită relația cu „același finanțator”) sau prin multiple persoane fizice interpuse. • Structuri intermediare: Finanțatorii ar putea folosi entități intermediare (persoane juridice) pentru a direcționa fondurile către ONG, complicând urmărirea sursei finale.
2. Finanțarea Imorală: Finanțarea imorală (ex. finanțarea care urmărește influențe nelegitime sau subminarea interesului național) poate rămâne posibilă dacă sursa finală nu este transparentă: • Persoane fizice cu sume mari: Deși datele persoanelor fizice se raportează agregat, o finanțare imorală ar putea fi mascată printr-o donație mare de la o persoană fizică neidentificată nominal în registru. • Sponsorizări contractuale mascate: Finanțarea ar putea fi deghizată sub formă de contracte oneroase (servicii, consultanță, achiziții) la prețuri supraevaluate, în loc de donații sau sponsorizări simple, deși legea prevede precizarea formei de finanțare (grant, sponsorizare, contract etc.). Aici, ar fi esențial ca Ministerul Justiției și ANAF să verifice conformitatea datelor declarate.
Concluzii și îmbunătățiri necesare Propunerea legislativă privind Registrul de Transparență reprezintă un pas major spre consolidarea transparenței, responsabilității și maturității democratice în România22. Obiectivul de a reduce suspiciunile și de a permite cetățenilor să urmărească modul în care fondurile sunt utilizate este pe deplin justificat.
Îmbunătățiri necesare: Deși legea este un cadru clar și necesar, pentru a minimiza riscurile și a consolida beneficiile, sunt necesare următoarele îmbunătățiri: 1. Definirea finanțatorului Normele metodologice ar trebui să stabilească reguli clare (ex. pe baza beneficiarului real) pentru a preveni fragmentarea finanțărilor sau utilizarea structurilor intermediare cu scopul de a evita pragul de raportare nominală (10.000 lei/an).
2. Protecția ONG-urilor: Ar fi benefică instituirea unui mecanism de protecție sau un cod de conduită pentru autorități, care să interzică utilizarea datelor din Registru în scopuri de hărțuire sau denigrare politică a organizațiilor.
3. Suport tehnic pentru ONG-uri mici: Ministerul Justiției ar trebui să ofere suport tehnic și îndrumare gratuită pentru ONG-urile mici și medii, pentru a asigura o conformare facilă cu noile obligații de raportare, evitând astfel avertismentele și sancțiunile.
În concluzie, Registrul de Transparență, dacă este implementat cu prudență și respectând pe deplin legislația privind protecția datelor (GDPR) și dreptul la asociere, va fi un instrument modern de guvernanță civilă în beneficiul întregii societăți românești.