Proiectul de lege B708/2025 a fost elaborat FĂRĂ o consultare reală a psihologilor cu drept de liberă practică și nu reflectă realitatea actuală a profesiei. Lipsa dialogului cu profesioniștii din teritoriu afectează legitimitatea proiectului și pune sub semnul întrebării caracterul independent al profesiei de psiholog.
Proiectul este afectat de probleme juridice și de tehnică legislativă, inclusiv prin delegarea unor decizii esențiale către acte administrative viitoare, fără garanții clare privind drepturile și obligațiile profesionale. Această abordare creează incertitudine și vulnerabilitate pentru practicieni.
Un aspect deosebit de grav îl reprezintă eliminarea treptelor de „psiholog în supervizare” și „psiholog autonom”, fără norme tranzitorii care să protejeze drepturile deja dobândite.
În lipsa unor prevederi clare, mii de psihologi riscă să rămână fără o încadrare profesională sigură, iar tinerii absolvenți fără un cadru legal coerent de formare sub supervizare.
Introducerea unor bariere suplimentare de acces în profesie (licență, master și examen național) fără perioadă de tranziție riscă să limiteze dreptul la muncă, să descurajeze noile generații și să afecteze diversitatea formării în psihologie, printr-o standardizare excesivă. În același timp, proiectul consolidează un control administrativ accentuat, fără mecanisme suficiente de transparență financiară și fără căi efective de contestare a deciziilor care pot suspenda dreptul de liberă practică, expunând psihologul individual la insecuritate profesională și economică.
În temeiul celor analizate, solicit Parlamentului României:
• Retragerea imediată a proiectului B708/2025 pentru o refacere integrală în consultare cu filialele teritoriale și cu Convenția Națională.
• Garantarea prin norme tranzitorii a statutului psihologilor în supervizare și a celor autonomi, prin echivalarea lor automată în noua ierarhie, fără pierderea dreptului de a încheia contracte cu CAS sau de a profesa independent.
• Menținerea independenței financiare prin introducerea Comisiei de Cenzori.
• Eliminarea oricăror bariere de tip „examen național” care aduc atingere autonomiei universitare și libertății profesionale.

Bună ziua, Mă numesc Vlad Anculete și vă rog să luați în considerare expunerea de motive pentru care solicit retragerea proiectului de lege în fomă actuală, respectiv modificarea lui așa încât să fie respectată prevederea de constituționalitate a legii mai sus menționate. O zi bună!

Bună ziua, Mă numesc Ștefania-Letiția Anculete și vă rog să luați în considerare expunerea de motive pentru care solicit retragerea proiectului de lege în fomă actuală, respectiv modificarea lui așa încât să fie respectată prevederea de constituționalitate a legii mai sus menționate. O zi bună!

Proiectul de lege B708/2025 NU reprezintă voința colectivă a psihologilor cu drept de liberă practică din România. Dincolo de deficiențele tehnice, proiectul a fost elaborat prin eludarea mecanismelor democratice de consultare a filialelor teritoriale, încălcând dreptul fiecărui profesionist de a participa la reglementarea propriului statut. Este un proiect care nu reflectă realitatea socio-economică și care pune sub semnul întrebării însăși ideea de profesie liberală independentă. Legea nr. 213/2004 este o lege cu caracter organic. Proiectul B708/2025 a fost înregistrat ca „lege ordinară”, fapt ce constituie o eroare juridică gravă. Modificarea drepturilor profesionale, a regimului muncii și a modului de organizare a unei instituții cu utilitate publică (CPR) nu se poate realiza decât prin lege organică. Orice adoptare în actuala formă ar putea atrage nulitatea de drept la prima sesizare a Curții Constituționale. Proiectul actual utilizează o tehnică legislativă defectuoasă: reglementarea prin omisiune și delegare. Riscul delegării: Prin trimiterile masive la un „Statut al profesiei” care urmează să fie adoptat ulterior, parlamentul deleagă puterea legislativă către un consiliu administrativ. Acest „cec în alb” încalcă principiul conform căruia drepturile și obligațiile fundamentale se reglementează prin lege, nu prin acte administrative subordonate. Jurisprudența CCR (ex: Decizia 600/2005) interzice reglementarea drepturilor și obligațiilor prin acte administrative subordonate legii. Vidul legislativ: Eliminarea treptelor de supervizare și autonomie Aceasta este, probabil, cea mai mare agresiune la adresa drepturilor dobândite. Proiectul elimină complet treptele de „psiholog în supervizare” și „psiholog autonom”. Modificarea structurii specialităților și a treptelor profesionale fără norme tranzitorii explicite care să garanteze păstrarea drepturilor actuale încalcă principiul neretroactivității. Psihologii care sunt astăzi sub supervizare sau autonomi” se trezesc într-o stare de insecuritate juridică, neavând garanția că noul sistem nu îi va obliga la reevaluări sau pierderea nișei de activitate. Impactul juridic (Art. 15 din Constituție): Mii de psihologi care au investit timp și resurse pentru a deveni „autonomi” se trezesc fără o încadrare legală. Proiectul nu conține norme tranzitorii care să spună: „Psihologul autonom dobândește de drept calitatea de psiholog specialist sau altă treaptă profesională”. Consecința profesională: Supervizarea este o etapă de formare esențială, în reglementarea legală actuală. Eliminarea ei din lege lasă tinerii absolvenți fără un cadru legal de exercitare a profesiei sub îndrumare, în condițiile în care proiectul actual nu prevede care este gradul profesional corespunzător anilor de supervizare și experienței profesionale dobândite. Monopolul asupra formării: licență + master + examen național Bariera academică: Condiționarea accesului în profesie de deținerea simultană a licenței și a masterului, fără o perioadă de tranziție, încalcă dreptul la muncă. Această barieră ignoră realitatea academică actuală și blochează tinerii absolvenți de la exercitarea profesiei (chiar și sub supervizare) pentru o perioadă de minimum 2 ani. Masterul ar trebui să fie o etapă de aprofundare, nu o barieră de intrare. Examenul național: Standardizarea este contrară naturii pluraliste a psihologiei. Un examen centralizat creează un monopol de stat asupra gândirii critice, limitând diversitatea școlilor de formare și transformând accesul într-un instrument de control politic și administrativ. DISFUNCȚIONALITĂȚI ADMINISTRATIVE ȘI OLIGARHIZARE 1. Inexistența Comisiei de cenzori și opacitatea financiară Proiectul nu prevede o comisie de cenzori, ca structură de verificare a veniturilor și cheltuielilor în cadrul Colegiului Psihologilor. Într-o organizație care colectează milioane de euro anual din cotizații, lipsa unui audit financiar independent este o invitație la management defectuos și lipsă de transparență. 2. Suspendarea și încetarea dreptului de liberă practică Cauzele de suspendare rămân vagi, trimițând din nou la Statut. Acest lucru permite suspendarea unui psiholog pentru motive discreționare, inclusiv pentru adoptarea de poziții critice la adresa conducerii, încălcând art. 21 din Constituție (accesul la justiție). Mai mult, contestația nu suspendă de drept decizia Colegiului, lăsând psihologul fără surse de venit pe durata procesului. 3. Absența căilor de atac efective împotriva deciziilor administrative de sancționare Claritatea unei reglementări este dată și de modul în care te poți apăra împotriva ei. Vidul procesual: Proiectul nu stipulează un termen de contestare a deciziei de suspendare și nici nu precizează dacă introducerea unei acțiuni în instanță suspendă executarea deciziei Colegiului. Impactul: Un psiholog poate fi lăsat fără drept de muncă pe toată durata unui proces (care poate dura ani), chiar dacă ulterior se dovedește că suspendarea a fost ilegală. Exodul profesioniștilor: Tinerii vor evita o profesie cu bariere de intrare disproporționate și cu un control administrativ sufocant. Scăderea calității serviciilor: Centralizarea examenelor și standardizarea forțată vor duce la o uniformizare a gândirii clinice, în detrimentul diversității abordărilor terapeutice. Monopolizarea formării: Prin controlul asupra „supra-specializărilor”, un grup restrâns de formatori va dicta piața serviciilor psihologice, eliminând competiția și inovația. Vidul de apărare: Psihologul individual va deveni vulnerabil în fața structurii centrale, neavând mecanisme legale de a contesta deciziile administrative în interiorul organizației. SESIZARE PRIVIND PRACTICILE COLEGIULUI PSIHOLOGILOR 1. Nerecunoașterea vechimii în muncă o Colegiul nu recunoaște vechimea profesională acumulată în instituțiile publice. o Obligă psihologii să respecte exclusiv forma de organizare agreată de Colegiu, blocând accesul la treptele superioare de salarizare. 2. Blocarea recunoașterii calificărilor o Masterele recunoscute de ARACIP nu sunt acceptate de Colegiu, cu excepția situațiilor în care universitățile plătesc contribuții financiare pentru „recunoaștere”. o Aceasta conferă Colegiului un rol superior Ministerului Educației, contrar legislației în vigoare. 3. Încălcarea legalității și a drepturilor profesionale o Practicile Colegiului generează reglementări paralele, afectând drepturile salariale și profesionale ale psihologilor. o Colegiul depășește atribuțiile legale și limitează drepturile conferite de legislația națională. Propuneri • Recunoașterea vechimii profesionale dobândite în instituțiile statului fără condiții suplimentare arbitrare. • Acceptarea diplomelor de master recunoscute de ARACIP pentru toate procedurile profesionale, fără condiții financiare suplimentare impuse universităților. • Limitarea regulamentelor Colegiului la competențele legale prevăzute de lege, fără a afecta drepturile conferite de legislația națională privind educația și salarizarea.
În temeiul celor analizate, solicit Parlamentului României: 1. Retragerea imediată a proiectului B708/2025 pentru o refacere integrală în consultare cu filialele teritoriale și cu Convenția Națională. 2. Garantarea prin norme tranzitorii a statutului psihologilor în supervizare și a celor autonomi, prin echivalarea lor automată în noua ierarhie, fără pierderea dreptului de a încheia contracte cu CAS sau de a profesa independent. 3. Menținerea independenței financiare prin introducerea Comisiei de Cenzori. 4. Eliminarea oricăror bariere de tip „examen național” care aduc atingere autonomiei universitare și libertății profesionale.

În calitate de psiholog și partener de dialog, am sintetizat câteva argumente într-un document unitar, structurat după rigoarea juridică necesară unui memoriu oficial la proiectul de lege înregistrat la Senat sub titlul “Proiectul B708/2025”, depus de Colegiului Psihologilor din România – denumit în continuare CPR, ce propune o reformă structurală profundă a profesiei, abrogând integral vechea Lege nr. 213/2004. Această sinteză, arată succint viciile de procedură (neconstituționalitatea) cu impactul devastator asupra practicii de zi cu zi. MEMORIU OFICIAL Memoriu tehnic și juridic, privind proiectul de lege B708/2025 – o amenințare la adresa libertății profesionale și a sănătății mintale din românia Către: Parlamentul României ref: Propunerea legislativă B708/2025 Prezentul document fundamentează opoziția fermă a corpului profesional al psihologilor față de proiectul de lege menționat, solicitând retragerea imediată a acestuia pentru vicii grave de neconstituționalitate, ilegalitate și disfuncționalitate administrativă. I. Vicii insuperabile de neconstituționalitate (forma și procedura) 1. Încălcarea Art. 73 din Constituție (regimul legii organice): Proiectul a fost înregistrat ca lege ordinară, deși vizează modificarea substanțială a unei instituții cu utilitate publică (CPR) și a regimului muncii. Modificarea Legii 213/2004 (lege organică) printr-o lege ordinară este o eroare juridică ce atrage nulitatea de drept. 2. Delegarea ilegală a puterii legislative: Textul trimite obsesiv la un „Statut al profesiei” inexistent, acordând un „cec în alb” Consiliului Național al CPR. Conform jurisprudenței CCR (Decizia 600/2005), drepturile și obligațiile fundamentale se reglementează prin lege, nu prin acte administrative subordonate emise de un consiliu. 3. Încălcarea art. 15 (neretroactivitatea): Eliminarea treptelor de „psiholog autonom” și „sub supervizare” fără norme de echivalare automată anulează drepturi câștigate de mii de profesioniști, aruncându-i într-un vid legal și financiar. II. Agresiunea asupra libertății profesionale și a dreptului la muncă 1. Bariera „celor 6 ani” pentru stagiari: Limitarea dreptului de practică la un termen de 6 ani, sub sancțiunea încetării de drept a dreptului de muncă, este o măsură abuzivă. Ea anulează valoarea studiilor universitare și transformă profesia într-un privilegiu temporar, condiționat administrativ. 2. Monopolul asupra Formării (licență + master + examen național): Condiționarea accesului în profesie de un master specific recunoscut arbitrar de CPR și de un examen scris standardizat încalcă autonomia universitară. Se creează un monopol asupra gândirii clinice, ignorând diversitatea școlilor terapeutice. 3. Restricționarea libertății contractuale: Limitarea colaborării la o singură formă de exercitare este o măsură disproporționată, fără precedent în alte profesii liberale, menită doar să limiteze independența financiară a psihologului. III. Impactul social și colapsul sistemic 1. Riscul de reziliere a contractelor cu CAS: Deoarece atestatele actuale de „psiholog autonom” dispar din nomenclatorul noii legi, toate contractele cu Casa de Asigurări de Sănătate riscă suspendarea imediată. Acest lucru va lăsa zeci de mii de pacienți fără acces la servicii decontate și va falimenta cabinetele individuale (CIP). 2. Deprofesionalizarea prin „specialități interdisciplinare”: Permiterea non-psihologilor să practice psihoterapia sub egida CPR, fără competențe de psihodiagnostic, induce în eroare populația și pune în pericol sănătatea pacienților prin diluarea standardelor profesionale. IV. Oligarhizarea și opacitatea financiară a CPR 1. Lipsa controlului financiar: Absența unei comisii de cenzori și a obligației de audit extern independent transformă CPR într-o „cutie neagră” a cotizațiilor membrilor. 2. Conflicte de interese și autoreglare: Faptul că organele de conducere își stabilesc singure indemnizațiile și controlează totodată procesul electoral (prin vot indirect) elimină orice urmă de democrație internă. 3. Vechimea condiționată de profit: Condiționarea vechimii în muncă de un venit de 12 salarii minime este un atac la adresa tinerilor și a celor care lucrează în zone defavorizate, transformând profesia dintr-o vocație într-o afacere forțată. Concluzii și solicitări Prezentul proiect B708/2025 nu reprezintă interesele psihologilor, ci interesele administrative ale unei structuri de conducere care dorește control total, financiar și profesional. Solicităm: • Respingerea proiectului în actuala formă. • Echivalarea automată a gradelor profesionale actuale pentru protejarea contractelor cu CAS. • Introducerea votului direct și a controlului financiar prin comisia de cenzori. • Eliminarea pragurilor de venit pentru recunoașterea vechimii. Apărăm autonomia psihologului pentru a garanta siguranța cetățeanului.

Proiectul de lege B708/2025 NU reprezintă voința colectivă a psihologilor cu drept de liberă practică din România. Dincolo de deficiențele tehnice, proiectul a fost elaborat prin eludarea mecanismelor democratice de consultare a filialelor teritoriale, încălcând dreptul fiecărui profesionist de a participa la reglementarea propriului statut. Este un proiect care nu reflectă realitatea socio-economică și care pune sub semnul întrebării însăși ideea de profesie liberală independentă. Legea nr. 213/2004 este o lege cu caracter organic. Proiectul B708/2025 a fost înregistrat ca „lege ordinară”, fapt ce constituie o eroare juridică gravă. Modificarea drepturilor profesionale, a regimului muncii și a modului de organizare a unei instituții cu utilitate publică (CPR) nu se poate realiza decât prin lege organică. Orice adoptare în actuala formă ar putea atrage nulitatea de drept la prima sesizare a Curții Constituționale. Proiectul actual utilizează o tehnică legislativă defectuoasă: reglementarea prin omisiune și delegare. Riscul delegării: Prin trimiterile masive la un „Statut al profesiei” care urmează să fie adoptat ulterior, parlamentul deleagă puterea legislativă către un consiliu administrativ. Acest „cec în alb” încalcă principiul conform căruia drepturile și obligațiile fundamentale se reglementează prin lege, nu prin acte administrative subordonate. Jurisprudența CCR (ex: Decizia 600/2005) interzice reglementarea drepturilor și obligațiilor prin acte administrative subordonate legii. Vidul legislativ: Eliminarea treptelor de supervizare și autonomie Aceasta este, probabil, cea mai mare agresiune la adresa drepturilor dobândite. Proiectul elimină complet treptele de „psiholog în supervizare” și „psiholog autonom”. Modificarea structurii specialităților și a treptelor profesionale fără norme tranzitorii explicite care să garanteze păstrarea drepturilor actuale încalcă principiul neretroactivității. Psihologii care sunt astăzi sub supervizare sau autonomi” se trezesc într-o stare de insecuritate juridică, neavând garanția că noul sistem nu îi va obliga la reevaluări sau pierderea nișei de activitate. Impactul juridic (Art. 15 din Constituție): Mii de psihologi care au investit timp și resurse pentru a deveni „autonomi” se trezesc fără o încadrare legală. Proiectul nu conține norme tranzitorii care să spună: „Psihologul autonom dobândește de drept calitatea de psiholog specialist sau altă treaptă profesională”. Consecința profesională: Supervizarea este o etapă de formare esențială, în reglementarea legală actuală. Eliminarea ei din lege lasă tinerii absolvenți fără un cadru legal de exercitare a profesiei sub îndrumare, în condițiile în care proiectul actual nu prevede care este gradul profesional corespunzător anilor de supervizare și experienței profesionale dobândite. Monopolul asupra formării: licență + master + examen național Bariera academică: Condiționarea accesului în profesie de deținerea simultană a licenței și a masterului, fără o perioadă de tranziție, încalcă dreptul la muncă. Această barieră ignoră realitatea academică actuală și blochează tinerii absolvenți de la exercitarea profesiei (chiar și sub supervizare) pentru o perioadă de minimum 2 ani. Masterul ar trebui să fie o etapă de aprofundare, nu o barieră de intrare. Examenul național: Standardizarea este contrară naturii pluraliste a psihologiei. Un examen centralizat creează un monopol de stat asupra gândirii critice, limitând diversitatea școlilor de formare și transformând accesul într-un instrument de control politic și administrativ. DISFUNCȚIONALITĂȚI ADMINISTRATIVE ȘI OLIGARHIZARE 1. Inexistența Comisiei de cenzori și opacitatea financiară Proiectul nu prevede o comisie de cenzori, ca structură de verificare a veniturilor și cheltuielilor în cadrul Colegiului Psihologilor. Într-o organizație care colectează milioane de euro anual din cotizații, lipsa unui audit financiar independent este o invitație la management defectuos și lipsă de transparență. 2. Suspendarea și încetarea dreptului de liberă practică Cauzele de suspendare rămân vagi, trimițând din nou la Statut. Acest lucru permite suspendarea unui psiholog pentru motive discreționare, inclusiv pentru adoptarea de poziții critice la adresa conducerii, încălcând art. 21 din Constituție (accesul la justiție). Mai mult, contestația nu suspendă de drept decizia Colegiului, lăsând psihologul fără surse de venit pe durata procesului. 3. Absența căilor de atac efective împotriva deciziilor administrative de sancționare Claritatea unei reglementări este dată și de modul în care te poți apăra împotriva ei. Vidul procesual: Proiectul nu stipulează un termen de contestare a deciziei de suspendare și nici nu precizează dacă introducerea unei acțiuni în instanță suspendă executarea deciziei Colegiului. Impactul: Un psiholog poate fi lăsat fără drept de muncă pe toată durata unui proces (care poate dura ani), chiar dacă ulterior se dovedește că suspendarea a fost ilegală. Exodul profesioniștilor: Tinerii vor evita o profesie cu bariere de intrare disproporționate și cu un control administrativ sufocant. Scăderea calității serviciilor: Centralizarea examenelor și standardizarea forțată vor duce la o uniformizare a gândirii clinice, în detrimentul diversității abordărilor terapeutice. Monopolizarea formării: Prin controlul asupra „supra-specializărilor”, un grup restrâns de formatori va dicta piața serviciilor psihologice, eliminând competiția și inovația. Vidul de apărare: Psihologul individual va deveni vulnerabil în fața structurii centrale, neavând mecanisme legale de a contesta deciziile administrative în interiorul organizației. SESIZARE PRIVIND PRACTICILE COLEGIULUI PSIHOLOGILOR 1. Nerecunoașterea vechimii în muncă o Colegiul nu recunoaște vechimea profesională acumulată în instituțiile publice. o Obligă psihologii să respecte exclusiv forma de organizare agreată de Colegiu, blocând accesul la treptele superioare de salarizare. 2. Blocarea recunoașterii calificărilor o Masterele recunoscute de ARACIP nu sunt acceptate de Colegiu, cu excepția situațiilor în care universitățile plătesc contribuții financiare pentru „recunoaștere”. o Aceasta conferă Colegiului un rol superior Ministerului Educației, contrar legislației în vigoare. 3. Încălcarea legalității și a drepturilor profesionale o Practicile Colegiului generează reglementări paralele, afectând drepturile salariale și profesionale ale psihologilor. o Colegiul depășește atribuțiile legale și limitează drepturile conferite de legislația națională. Propuneri • Recunoașterea vechimii profesionale dobândite în instituțiile statului fără condiții suplimentare arbitrare. • Acceptarea diplomelor de master recunoscute de ARACIP pentru toate procedurile profesionale, fără condiții financiare suplimentare impuse universităților. • Limitarea regulamentelor Colegiului la competențele legale prevăzute de lege, fără a afecta drepturile conferite de legislația națională privind educația și salarizarea.
În temeiul celor analizate, solicit Parlamentului României: 1. Retragerea imediată a proiectului B708/2025 pentru o refacere integrală în consultare cu filialele teritoriale și cu Convenția Națională. 2. Garantarea prin norme tranzitorii a statutului psihologilor în supervizare și a celor autonomi, prin echivalarea lor automată în noua ierarhie, fără pierderea dreptului de a încheia contracte cu CAS sau de a profesa independent. 3. Menținerea independenței financiare prin introducerea Comisiei de Cenzori. 4. Eliminarea oricăror bariere de tip „examen național” care aduc atingere autonomiei universitare și libertății profesionale.

Proiectul de lege B708/2025 nu reprezintă voința colectivă a psihologilor cu drept de liberă practică din România. Dincolo de deficiențele tehnice, proiectul a fost elaborat prin eludarea mecanismelor democratice de consultare a filialelor teritoriale, încălcând dreptul fiecărui profesionist de a participa la reglementarea propriului statut. Este un proiect care nu reflectă realitatea socio-economică și care pune sub semnul întrebării însăși ideea de profesie liberală independentă. Vidul legislativ: eliminarea treptelor de supervizare și autonomie- proiectul elimină complet treptele de „psiholog în supervizare” și „psiholog autonom”. Modificarea structurii specialităților și a treptelor profesionale fără norme tranzitorii explicite care să garanteze păstrarea drepturilor actuale încalcă principiul neretroactivității. Psihologii care sunt astăzi sub supervizare sau autonomi” se trezesc într-o stare de insecuritate juridică, neavând garanția că noul sistem nu îi va obliga la reevaluări sau pierderea nișei de activitate. Impactul juridic (Art. 15 din Constituție): mii de psihologi care au investit timp și resurse pentru a deveni „autonomi” se trezesc fără o încadrare legală. Proiectul nu conține norme tranzitorii care să spună: „Psihologul autonom dobândește de drept calitatea de psiholog specialist sau altă treaptă profesională”. Bariera academică: condiționarea accesului în profesie de deținerea simultană a licenței și a masterului, fără o perioadă de tranziție, încalcă dreptul la muncă. Această barieră ignoră realitatea academică actuală și blochează tinerii absolvenți de la exercitarea profesiei (chiar și sub supervizare) pentru o perioadă de minimum 2 ani. Masterul ar trebui să fie o etapă de aprofundare, nu o barieră de intrare. Examenul național: standardizarea este contrară naturii pluraliste a psihologiei. Un examen centralizat creează un monopol de stat asupra gândirii critice, limitând diversitatea școlilor de formare și transformând accesul într-un instrument de control politic și administrativ. În temeiul celor analizate, solicit Parlamentului României: -retragerea imediată a proiectului B708/2025 pentru o refacere integrală în consultare cu filialele teritoriale și cu Convenția Națională. -garantarea prin norme tranzitorii a statutului psihologilor în supervizare și a celor autonomi, prin echivalarea lor automată în noua ierarhie, fără pierderea dreptului de a încheia contracte cu CAS sau de a profesa independent. -menținerea independenței financiare prin introducerea Comisiei de Cenzori. -eliminarea oricăror bariere de tip „examen național” care aduc atingere autonomiei universitare și libertății profesionale.

Proiectul de lege B708/2025 NU reprezintă voința colectivă a psihologilor cu drept de liberă practică din România. Dincolo de deficiențele tehnice, proiectul a fost elaborat prin eludarea mecanismelor democratice de consultare a filialelor teritoriale, încălcând dreptul fiecărui profesionist de a participa la reglementarea propriului statut. Este un proiect care nu reflectă realitatea socio-economică și care pune sub semnul întrebării însăși ideea de profesie liberală independentă. Legea nr. 213/2004 este o lege cu caracter organic. Proiectul B708/2025 a fost înregistrat ca „lege ordinară”, fapt ce constituie o eroare juridică gravă. Modificarea drepturilor profesionale, a regimului muncii și a modului de organizare a unei instituții cu utilitate publică (CPR) nu se poate realiza decât prin lege organică. Orice adoptare în actuala formă ar putea atrage nulitatea de drept la prima sesizare a Curții Constituționale. Proiectul actual utilizează o tehnică legislativă defectuoasă: reglementarea prin omisiune și delegare. Riscul delegării: Prin trimiterile masive la un „Statut al profesiei” care urmează să fie adoptat ulterior, parlamentul deleagă puterea legislativă către un consiliu administrativ. Acest „cec în alb” încalcă principiul conform căruia drepturile și obligațiile fundamentale se reglementează prin lege, nu prin acte administrative subordonate. Jurisprudența CCR (ex: Decizia 600/2005) interzice reglementarea drepturilor și obligațiilor prin acte administrative subordonate legii. Vidul legislativ: Eliminarea treptelor de supervizare și autonomie Aceasta este, probabil, cea mai mare agresiune la adresa drepturilor dobândite. Proiectul elimină complet treptele de „psiholog în supervizare” și „psiholog autonom”. Modificarea structurii specialităților și a treptelor profesionale fără norme tranzitorii explicite care să garanteze păstrarea drepturilor actuale încalcă principiul neretroactivității. Psihologii care sunt astăzi sub supervizare sau autonomi” se trezesc într-o stare de insecuritate juridică, neavând garanția că noul sistem nu îi va obliga la reevaluări sau pierderea nișei de activitate. Impactul juridic (Art. 15 din Constituție): Mii de psihologi care au investit timp și resurse pentru a deveni „autonomi” se trezesc fără o încadrare legală. Proiectul nu conține norme tranzitorii care să spună: „Psihologul autonom dobândește de drept calitatea de psiholog specialist sau altă treaptă profesională”. Consecința profesională: Supervizarea este o etapă de formare esențială, în reglementarea legală actuală. Eliminarea ei din lege lasă tinerii absolvenți fără un cadru legal de exercitare a profesiei sub îndrumare, în condițiile în care proiectul actual nu prevede care este gradul profesional corespunzător anilor de supervizare și experienței profesionale dobândite. Monopolul asupra formării: licență + master + examen național Bariera academică: Condiționarea accesului în profesie de deținerea simultană a licenței și a masterului, fără o perioadă de tranziție, încalcă dreptul la muncă. Această barieră ignoră realitatea academică actuală și blochează tinerii absolvenți de la exercitarea profesiei (chiar și sub supervizare) pentru o perioadă de minimum 2 ani. Masterul ar trebui să fie o etapă de aprofundare, nu o barieră de intrare. Examenul național: Standardizarea este contrară naturii pluraliste a psihologiei. Un examen centralizat creează un monopol de stat asupra gândirii critice, limitând diversitatea școlilor de formare și transformând accesul într-un instrument de control politic și administrativ. DISFUNCȚIONALITĂȚI ADMINISTRATIVE ȘI OLIGARHIZARE 1. Inexistența Comisiei de cenzori și opacitatea financiară Proiectul nu prevede o comisie de cenzori, ca structură de verificare a veniturilor și cheltuielilor în cadrul Colegiului Psihologilor. Într-o organizație care colectează milioane de euro anual din cotizații, lipsa unui audit financiar independent este o invitație la management defectuos și lipsă de transparență. 2. Suspendarea și încetarea dreptului de liberă practică Cauzele de suspendare rămân vagi, trimițând din nou la Statut. Acest lucru permite suspendarea unui psiholog pentru motive discreționare, inclusiv pentru adoptarea de poziții critice la adresa conducerii, încălcând art. 21 din Constituție (accesul la justiție). Mai mult, contestația nu suspendă de drept decizia Colegiului, lăsând psihologul fără surse de venit pe durata procesului. 3. Absența căilor de atac efective împotriva deciziilor administrative de sancționare Claritatea unei reglementări este dată și de modul în care te poți apăra împotriva ei. Vidul procesual: Proiectul nu stipulează un termen de contestare a deciziei de suspendare și nici nu precizează dacă introducerea unei acțiuni în instanță suspendă executarea deciziei Colegiului. Impactul: Un psiholog poate fi lăsat fără drept de muncă pe toată durata unui proces (care poate dura ani), chiar dacă ulterior se dovedește că suspendarea a fost ilegală. Exodul profesioniștilor: Tinerii vor evita o profesie cu bariere de intrare disproporționate și cu un control administrativ sufocant. Scăderea calității serviciilor: Centralizarea examenelor și standardizarea forțată vor duce la o uniformizare a gândirii clinice, în detrimentul diversității abordărilor terapeutice. Monopolizarea formării: Prin controlul asupra „supra-specializărilor”, un grup restrâns de formatori va dicta piața serviciilor psihologice, eliminând competiția și inovația. Vidul de apărare: Psihologul individual va deveni vulnerabil în fața structurii centrale, neavând mecanisme legale de a contesta deciziile administrative în interiorul organizației. SESIZARE PRIVIND PRACTICILE COLEGIULUI PSIHOLOGILOR 1. Nerecunoașterea vechimii în muncă o Colegiul nu recunoaște vechimea profesională acumulată în instituțiile publice. o Obligă psihologii să respecte exclusiv forma de organizare agreată de Colegiu, blocând accesul la treptele superioare de salarizare. 2. Blocarea recunoașterii calificărilor o Masterele recunoscute de ARACIP nu sunt acceptate de Colegiu, cu excepția situațiilor în care universitățile plătesc contribuții financiare pentru „recunoaștere”. o Aceasta conferă Colegiului un rol superior Ministerului Educației, contrar legislației în vigoare. 3. Încălcarea legalității și a drepturilor profesionale o Practicile Colegiului generează reglementări paralele, afectând drepturile salariale și profesionale ale psihologilor. o Colegiul depășește atribuțiile legale și limitează drepturile conferite de legislația națională. Propuneri • Recunoașterea vechimii profesionale dobândite în instituțiile statului fără condiții suplimentare arbitrare. • Acceptarea diplomelor de master recunoscute de ARACIP pentru toate procedurile profesionale, fără condiții financiare suplimentare impuse universităților. • Limitarea regulamentelor Colegiului la competențele legale prevăzute de lege, fără a afecta drepturile conferite de legislația națională privind educația și salarizarea.
În temeiul celor analizate, solicit Parlamentului României: 1. Retragerea imediată a proiectului B708/2025 pentru o refacere integrală în consultare cu filialele teritoriale și cu Convenția Națională. 2. Garantarea prin norme tranzitorii a statutului psihologilor în supervizare și a celor autonomi, prin echivalarea lor automată în noua ierarhie, fără pierderea dreptului de a încheia contracte cu CAS sau de a profesa independent. 3. Menținerea independenței financiare prin introducerea Comisiei de Cenzori. 4. Eliminarea oricăror bariere de tip „examen național” care aduc atingere autonomiei universitare și libertății profesionale.

Proiectul de lege B708/2025 NU reprezintă voința colectivă a psihologilor cu drept de liberă practică din România. Dincolo de deficiențele tehnice, proiectul a fost elaborat prin eludarea mecanismelor democratice de consultare a filialelor teritoriale, încălcând dreptul fiecărui profesionist de a participa la reglementarea propriului statut. Este un proiect care nu reflectă realitatea socio-economică și care pune sub semnul întrebării însăși ideea de profesie liberală independentă. Legea nr. 213/2004 este o lege cu caracter organic. Proiectul B708/2025 a fost înregistrat ca „lege ordinară”, fapt ce constituie o eroare juridică gravă. Modificarea drepturilor profesionale, a regimului muncii și a modului de organizare a unei instituții cu utilitate publică (CPR) nu se poate realiza decât prin lege organică. Orice adoptare în actuala formă ar putea atrage nulitatea de drept la prima sesizare a Curții Constituționale. Proiectul actual utilizează o tehnică legislativă defectuoasă: reglementarea prin omisiune și delegare. Riscul delegării: Prin trimiterile masive la un „Statut al profesiei” care urmează să fie adoptat ulterior, parlamentul deleagă puterea legislativă către un consiliu administrativ. Acest „cec în alb” încalcă principiul conform căruia drepturile și obligațiile fundamentale se reglementează prin lege, nu prin acte administrative subordonate. Jurisprudența CCR (ex: Decizia 600/2005) interzice reglementarea drepturilor și obligațiilor prin acte administrative subordonate legii. Vidul legislativ: Eliminarea treptelor de supervizare și autonomie Aceasta este, probabil, cea mai mare agresiune la adresa drepturilor dobândite. Proiectul elimină complet treptele de „psiholog în supervizare” și „psiholog autonom”. Modificarea structurii specialităților și a treptelor profesionale fără norme tranzitorii explicite care să garanteze păstrarea drepturilor actuale încalcă principiul neretroactivității. Psihologii care sunt astăzi sub supervizare sau autonomi” se trezesc într-o stare de insecuritate juridică, neavând garanția că noul sistem nu îi va obliga la reevaluări sau pierderea nișei de activitate. Impactul juridic (Art. 15 din Constituție): Mii de psihologi care au investit timp și resurse pentru a deveni „autonomi” se trezesc fără o încadrare legală. Proiectul nu conține norme tranzitorii care să spună: „Psihologul autonom dobândește de drept calitatea de psiholog specialist sau altă treaptă profesională”. Consecința profesională: Supervizarea este o etapă de formare esențială, în reglementarea legală actuală. Eliminarea ei din lege lasă tinerii absolvenți fără un cadru legal de exercitare a profesiei sub îndrumare, în condițiile în care proiectul actual nu prevede care este gradul profesional corespunzător anilor de supervizare și experienței profesionale dobândite. Monopolul asupra formării: licență + master + examen național Bariera academică: Condiționarea accesului în profesie de deținerea simultană a licenței și a masterului, fără o perioadă de tranziție, încalcă dreptul la muncă. Această barieră ignoră realitatea academică actuală și blochează tinerii absolvenți de la exercitarea profesiei (chiar și sub supervizare) pentru o perioadă de minimum 2 ani. Masterul ar trebui să fie o etapă de aprofundare, nu o barieră de intrare. Examenul național: Standardizarea este contrară naturii pluraliste a psihologiei. Un examen centralizat creează un monopol de stat asupra gândirii critice, limitând diversitatea școlilor de formare și transformând accesul într-un instrument de control politic și administrativ. DISFUNCȚIONALITĂȚI ADMINISTRATIVE ȘI OLIGARHIZARE 1. Inexistența Comisiei de cenzori și opacitatea financiară Proiectul nu prevede o comisie de cenzori, ca structură de verificare a veniturilor și cheltuielilor în cadrul Colegiului Psihologilor. Într-o organizație care colectează milioane de euro anual din cotizații, lipsa unui audit financiar independent este o invitație la management defectuos și lipsă de transparență. 2. Suspendarea și încetarea dreptului de liberă practică Cauzele de suspendare rămân vagi, trimițând din nou la Statut. Acest lucru permite suspendarea unui psiholog pentru motive discreționare, inclusiv pentru adoptarea de poziții critice la adresa conducerii, încălcând art. 21 din Constituție (accesul la justiție). Mai mult, contestația nu suspendă de drept decizia Colegiului, lăsând psihologul fără surse de venit pe durata procesului. 3. Absența căilor de atac efective împotriva deciziilor administrative de sancționare Claritatea unei reglementări este dată și de modul în care te poți apăra împotriva ei. Vidul procesual: Proiectul nu stipulează un termen de contestare a deciziei de suspendare și nici nu precizează dacă introducerea unei acțiuni în instanță suspendă executarea deciziei Colegiului. Impactul: Un psiholog poate fi lăsat fără drept de muncă pe toată durata unui proces (care poate dura ani), chiar dacă ulterior se dovedește că suspendarea a fost ilegală. Exodul profesioniștilor: Tinerii vor evita o profesie cu bariere de intrare disproporționate și cu un control administrativ sufocant. Scăderea calității serviciilor: Centralizarea examenelor și standardizarea forțată vor duce la o uniformizare a gândirii clinice, în detrimentul diversității abordărilor terapeutice. Monopolizarea formării: Prin controlul asupra „supra-specializărilor”, un grup restrâns de formatori va dicta piața serviciilor psihologice, eliminând competiția și inovația. Vidul de apărare: Psihologul individual va deveni vulnerabil în fața structurii centrale, neavând mecanisme legale de a contesta deciziile administrative în interiorul organizației. SESIZARE PRIVIND PRACTICILE COLEGIULUI PSIHOLOGILOR 1. Nerecunoașterea vechimii în muncă o Colegiul nu recunoaște vechimea profesională acumulată în instituțiile publice. o Obligă psihologii să respecte exclusiv forma de organizare agreată de Colegiu, blocând accesul la treptele superioare de salarizare. 2. Blocarea recunoașterii calificărilor o Masterele recunoscute de ARACIP nu sunt acceptate de Colegiu, cu excepția situațiilor în care universitățile plătesc contribuții financiare pentru „recunoaștere”. o Aceasta conferă Colegiului un rol superior Ministerului Educației, contrar legislației în vigoare. 3. Încălcarea legalității și a drepturilor profesionale o Practicile Colegiului generează reglementări paralele, afectând drepturile salariale și profesionale ale psihologilor. o Colegiul depășește atribuțiile legale și limitează drepturile conferite de legislația națională. Propuneri • Recunoașterea vechimii profesionale dobândite în instituțiile statului fără condiții suplimentare arbitrare. • Acceptarea diplomelor de master recunoscute de ARACIP pentru toate procedurile profesionale, fără condiții financiare suplimentare impuse universităților. • Limitarea regulamentelor Colegiului la competențele legale prevăzute de lege, fără a afecta drepturile conferite de legislația națională privind educația și salarizarea.
În temeiul celor analizate, solicit Parlamentului României: 1. Retragerea imediată a proiectului B708/2025 pentru o refacere integrală în consultare cu filialele teritoriale și cu Convenția Națională. 2. Garantarea prin norme tranzitorii a statutului psihologilor în supervizare și a celor autonomi, prin echivalarea lor automată în noua ierarhie, fără pierderea dreptului de a încheia contracte cu CAS sau de a profesa independent. 3. Menținerea independenței financiare prin introducerea Comisiei de Cenzori. 4. Eliminarea oricăror bariere de tip „examen național” care aduc atingere autonomiei universitare și libertății profesionale.

În calitate de psiholog cu drept de liberă practică, consider necesar să formulez o serie de observații critice cu privire la propunerea legislativă aflată în consultare publică, întrucât unele prevederi ale acesteia ridică probleme serioase legate de autonomia profesiei, de dreptul la muncă și de modul de evaluare a competențelor profesionale. În primul rând, se remarcă o tendință de concentrare excesivă a puterii decizionale la nivelul Colegiului Psihologilor din România. Rolul Colegiului ar trebui să fie unul de reprezentare, sprijin și garantare a calității actului profesional, nu de exercitare a unui control disproporționat asupra practicii psihologilor. Prin prevederile propuse, relația dintre psihologi și Colegiu riscă să devină una de dependență instituțională, incompatibilă cu statutul unei profesii liberale și independente. O problemă deosebit de gravă este condiționarea menținerii dreptului de liberă practică de avansarea obligatorie într-un interval de timp până la gradul profesional maxim. Retragerea dreptului de liberă practică în cazul în care un psiholog nu promovează examenele sau nu avansează în ierarhia profesională într-un termen fix reprezintă, în opinia mea, o încălcare a dreptului constituțional la muncă. O astfel de prevedere nu există în alte profesii liberale sau medicale și nu ține cont de realitățile practicii profesionale, de parcursurile diferite de carieră sau de opțiunile legitime ale specialiștilor. De asemenea, introducerea unor examene unice, standardizate, organizate exclusiv de Colegiu pentru trecerile în treaptă profesională este profund problematică, în special în domeniul psihoterapiei. Psihoterapia include numeroase orientări teoretice și metode de intervenție distincte, fiecare cu propriul cadru conceptual, tehnici și criterii de evaluare. Nu este nici corect, nici realist ca un psihoterapeut format în terapia cognitiv-comportamentală să fie evaluat după aceleași criterii ca un psihoterapeut format în terapie ericksoniană, psihanalitică sau umanistă. Competența psihoterapeutică se validează prin experiență clinică, supervizare, cazuri lucrate și formare continuă specifică, nu prin examene generaliste. Consider că sistemul anterior de evaluare, bazat pe experiența profesională efectivă și pe parcursul formativ al fiecărui psiholog, este mult mai adecvat și mai apropiat de standardele internaționale. Mutarea accentului aproape exclusiv pe examinare centralizată riscă să ducă la o birocratizare excesivă a profesiei și la descurajarea practicii responsabile și etice. Sunt de acord cu necesitatea ridicării standardelor de acces în profesie și cu ideea că este nevoie de o delimitare mai clară între formarea de calitate și cea deficitară. Totuși, soluția nu este restrângerea dreptului de practică al psihologilor deja formați, ci o verificare mult mai riguroasă a școlilor de formare de bază. Colegiul ar trebui să își concentreze eforturile pe evaluarea și acreditarea strictă a programelor de formare, lăsând fiecărei școli responsabilitatea de a examina competențele specifice metodei pe care o predă. În concluzie, solicit reanalizarea prevederilor referitoare la avansarea obligatorie în grad, la examenele unice și la condiționarea dreptului de liberă practică, astfel încât legea să respecte principiile constituționale, autonomia profesională și diversitatea practicilor psihologice, în beneficiul atât al profesioniștilor, cât și al beneficiarilor serviciilor psihologice.