1. CONFLICTE MAJORE DE DEFINIȚIE ȘI ACCES LA PROFESIE Conflict 1: Cine poate fi numit „psiholog” vs. cine poate face psihoterapie? Text problematic (Art. 5, lit. b) și lit. c): b) Psiholog = doar titularul unei specializări universitare în psihologie. c) Deținătorul dreptului... = titular al unei specializări universitare conexe psihologiei (ex: asistent social, medic psihiatru) care poate obține drept de liberă practică în specialități interdisciplinare, dar nu poate fi numit psiholog. Conflict și ambiguitate: 1. Art. 5 lit. k) spune că la specialități interdisciplinare (inclusiv psihoterapia) pot obține drept de liberă practică atât psihologii, cât și cei din domenii conexe (medici psihiatri, etc.). 2. Art. 4 din Capitolul I (nu este inclus în fragment, dar se referă la definiții) listează specialități interdisciplinare, incluzând psihoterapia. 3. Art. 2 (4) le permite acestor persoane din domenii conexe să folosească titulatura de psihoterapeut. Problema: Un medic psihiatru cu drept de liberă practică în psihoterapie va putea face psihoterapie, dar nu poate fi numit psiholog, deși face o terapie psiho- logică. Aceasta creează o fractură în percepția publicului și un potențial conflict de autoritate/recunoaștere între profesioniști. Amendament sugerat: Clarificarea și separarea mai netedă a câmpurilor de practică. Sau, recunoașterea că psihoterapia este o specialitate inter-disciplinară cu acces controlat din mai multe domenii de bază (psihologie, medicină), cu o titulatură unificată și protejată (ex: „Psihoterapeut acreditat”), indiferent de diploma de bază. Conflict 2: Definirea „specialității profesionale” este circulară și confuză Text problematic (Art. 5, lit. i): „specialitatea profesională - ramură de specialitate a psihologiei aplicate...” Problemă: Această definiție se aplică și specialităților interdisciplinare (conform lit. k). Dar cum poate „psihopedagogia specială” sau „terapia ocupațională” să fie o „ramură a psihologiei aplicate” dacă o pot practica și asistenții sociali (conexi), care nu au studii în psihologie? Amendament sugerat: Reformulare: „Specialitatea profesională - un domeniu de practică bine delimitat, recunoscut de Colegiu, care aplică principii științifice din psihologie și/sau domenii conexe pentru...”. Elimină referirea exclusivă la psihologie.
2. CONFLICTE ȘI AMBIGUITĂȚI PRIVIND PRINCIPIILE FUNDAMENTALE Conflict 3: Principiul libertății contractuale vs. realitățile practice Text (Art. 2 (2), lit. d): Relația profesională are loc numai pe baza consimțământului informat al beneficiarului sau reprezentantului legal. Conflict/Problema practică: Ce se întâmplă în situații de mandat obligatoriu? Evaluarea psihologică forensică ordonată de instanță. Evaluarea aptitudinii de a conduce cerută de poliție. Evaluarea în cadrul protecției copilului dispuse de autoritate. Aici, „beneficiarul” (evaluatul) poate să nu consimtă, dar legea îl obligă să se supună evaluării. Relația profesională se desfășoară fără consimțământul liber al evaluatului, ci pe baza unui mandat legal. Amendament sugerat: Adăugarea unei excepții: „...cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege, când activitatea psihologului se desfășoară în baza unui mandat legal sau al unei hotărâri judecătorești, iar beneficiarul este informat asupra temeiului și scopului intervenției.” Conflict 4: Secretul profesional absolut vs. excepțiile „prevăzute de lege” Text (Art. 4): Secretul profesional este păstrat, „cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege.” Problemă (AMBIGUITATE GRAVĂ): Proiectul nu enumeră aceste cazuri. Lasă o portiță enormă de interpretare. Ce legi se aplică? Codul penal? Legea protecției copilului? GDPR? Fiecare are excepții diferite. Risc: Un psiholog poate fi acuzat că a încălcat secretul într-o situație unde credea că o lege îi permite, dar o instanță poate decide altfel. Amendament sugerat CRUCIAL: Anexarea explicită a excepțiilor direct în lege sau în Codul Deontologic care va fi emis în baza legii. Minimum: listarea tipurilor de situații (ex: pericol iminent pentru viața persoanei sau a altora, semnalarea copilului în pericol, raportarea unor boli cu declarație obligatorie, mandat judecătoresc).
3. CONFLICTE DE ORGANIZARE ȘI APLICARE Conflict 5: „Specializări conexe psihologiei” - Lista este închisă și problematică Text (Art. 5, lit. e): Lista specializărilor conexe: psihopedagogie specială, terapie ocupațională, asistență socială, medic psihiatru. Probleme: 1. Lista închisă: Exclude alte specialități cu potențial de a contribui la interdisciplinaritate (ex: neurologie, medicină de familie cu formare în sănătate mintală, ergonomie, consiliere de carieră din alte domenii). 2. Asistența socială este inclusă, dar consilierea (din alte domenii) nu este. Aceasta creează ierarhii arbitrare. Amendament sugerat: Transformarea listei în una deschisă, cu criterii clare de includere (ex: „alte specializări universitare ale căror planuri de studiu conțin cel puțin X credite în domenii psihologice relevante, recunoscute prin ordin al Ministrului Educației și al Ministrului Sănătății, la propunerea Colegiului”). Conflict 6: Definirea „apropiaților” pentru conflicte de interese Text (Art. 5, lit. y): Definiția apropriatului: soț, concubin, rude de gradul I ale membrilor, salariaților și beneficiarilor unei structuri de psihologie. Problemă LOGICĂ MAJORĂ: A include „beneficiarii” în definiția „apropiaților” este un cerc vicios. Dacă X este beneficiar, atunci rudele lui de gradul I sunt „apropiați”. Dar aceasta înseamnă că orice client aduce cu sine potențialul unui conflict de interese prin simpla lui existență, ceea ce este absurd. Probabil intenția era de a se referi la rudele angajaților/administratorilor structurii. Amendament sugerat necesar: Corectarea textului: „...rude de gradul I ale membrilor, salariaților și administratorilor unei structuri de psihologie.”
4. ALTE PROBLEME DE DRAFING (REDACTARE) Inconsistență terminologică: Se folosesc alternativ „drept de liberă practică” și „atestat de liberă practică” fără a clarifica dacă sunt același lucru. Referințe către articole inexistente în fragment: (ex: Art. 35, Art. 104) - la dezbatere, trebuie verificată coerența întregului text. REZUMAT - PUNCTE CHEIE PENTRU AMENDAMENTE: 1. Clarificarea ierarhiei titlurilor (Psiholog vs. Psihoterapeut vs. Specialist Interdisciplinar). 2. Explicitarea EXACTĂ a excepțiilor de la secretul profesional (să nu rămână doar la „prevăzute de lege”). 3. Corectarea definiției „apropiaților” (eliminarea „beneficiarilor” din listă). 4. Introducerea excepției de „mandat legal” în principiul consimțământului informat. 5. Reformularea definițiilor circulare și reevaluarea listei închise a domeniilor conexe.

Art. 148. (2) Deținătorilor atestatelor de liberă practică pentru treapta de practicant, regim de exercitare autonom eliberate anterior intrării în vigoare a prezentei legi li se poate echivala regimul de exercitare autonom cu gradul profesional specialist, conform Art. 29 in urma întocmirii unui dosar care să ateste întrunirea condițiilor prevăzute în Art. 15, alin. (1). Argument 1- Psihologii și deținătorii de competențe generale care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, dețin treapta de practicant autonom obținută în temeiul Legii nr. 213/2004 care au exercitat profesia de psiholog sau competența generală în regim autonom anterior intrării în vigoare a prezentei legi și-au câștigat dreptul la autonomia profesională în urma unei examinări legale, conform Legii nr. 213/2004 aflate în vigoare la momentul respectiv, iar acest drept nu poate fi pierdut decât dacă intră sub incidența Art. 17 alin. (1) sau ale Art. 18 alin. (1). Argument 2- Condițiile prevăzute pentru trecerea de la treapta stagiar la treapta specialist, prevăzute în Art. 31. Litera a-c, sunt întrunite de către psihologul practicant autotom prin condățiile echivalente îndeplinite conform legislației în vigoare (Legea 213/2004) la data obținerii- legale – a dreptului practică autonomă. Argumentul 3 Dacă noua lege pune accentul pe obligativitatea examenului național de competențe pentru trecerea la treapta profesională de specialist, atunci psihologii practicanți autonomi sunt în aceeași situație ca și practicanții deveniți specialiști cf. Legii 213- nici unii dintre ei nu au dat acest examen/ nu se poate face discriminare între unii și ceilalți.

Propunere AMENDAMENT : 1. La CAPITOLUL l, Dispoziții generale, se introduce un nou ARTICOL 6, care menționează:
În forurile decizionale ale Colegiului Psihologilor din România au dreptul la reprezentativitate, în PROCENTE EGALE (1/2), atât practicienii din Sectorul PUBLIC cât și practicienii din Sectorul PRIVAT. Reprezentanții sectorului public este necesar să fie în afara conflictului de interese cu sectorul privat, pe toată perioada mandatului și în următorii 5 ani.
ARGUMENT: deciziile Colegiului Psihologilor din România au impact direct asupra beneficiarilor din Sectorul PUBLIC, inclusiv asupra persoanelor vulnerabile, cu dizabilități și asupra pacienților spitalizați (minori și adulți).
Hotărârea 3 din 2013 a Colegiului psihologilor din România, a îngrădit dreptul de a utiliza la comisii (pensie boală, dizabilități) evaluările psihologice din timpul spitalizărilor. În consecință, pacienților spitalizați și evaluați psihologic, Colegiului Psihologilor din România le-a impus evaluarea cu timbru, posibilă exclusiv în Sectorul privat. Colegiul Psihologilor din România a permis comercializarea timbrelor exclusiv practicienilor din sectorul privat. În anul 2019, prin Hotărârea nr.11, publicată în Monitorul Oficial la data 09 octombrie, Hotărârea 3/2013 a fost AMENDATĂ.
2. La CAPITOLUL l, Dispoziții generale, se introduce un nou ARTICOL 7, care menționează:
Dreptul la muncă câștigat prin obținerea Atestatului de Liberă Practică autonomă NU poate fi pierdut pe motiv că psihologul nu a evoluat în plan profesional.
ARGUMENT : dreptul la muncă este protejat prin CONSTITUȚIA României, ART. 41


 

Propunere AMENDAMENT
La CAPITOLUL l, Dispoziții generale, se introduce un nou text/ARTICOL, care menționează:
Psihologii care în baza câștigării unui concurs de angajare și a unui contract individual de muncă, profesează în Sectorul Public, au atribuit un COD COR specific domeniului în care profesează.
ARGUMENT :
În prezent, 19 decembrie 2025, există încă discrepanțe între ORDONANȚA GUVERNULUI NR.18 din 30 august 2021, punctul 45 și CODUL COR atribuit psihologilor care fac parte din echipe interdisciplinare, în baza specialității și a ORGANIGRAMELOR stabilite de către Ministerul Sănătății pentru Unitățile cu paturi arondate.
Politicile publice care vizează specialiști din Sectorul Public, trebuie să includă FĂRĂ DISCRIMINARE și psihologii angajați din acel domeniu de activitate, deoarece și psihologii au asimilat cunoștințe profesionale specifice și care le asigură baza pentru a profesa în acel domeniu.
Mulțumesc.
Cu considerație, psiholog principal cu specialitatea psihologie clinică, consilier specialist autonom analiză existențială și logoterapie, Roman Nicoleta-Maria.

acest proiect de lege actioneaza in defavoarea specialistilor din domeniul PSIHOpedagogiei speciale. atasez amendamentele propuse

Definirea specialității profesionale este incorectă, confuză, poate crea prejudicii grave de natură profesională psihopedagogilor speciali și terapeuților ocupaționali. Pe tot parcursul legii se produce o confuzie gravă între efectuarea unor cursuri de specializare, postuniversitare ( psihoterapia, analiza comportamentală aplicată, consiliere) și licență (psihopedagogie specială, terapie ocupațională).

Ref: MEMORIU PRIVIND PROIECTUL DE LEGE B708/2025 – PROPUNERI DE AMENDAMENT ȘI OBSERVAȚII JURIDICE ​Stimați Senatori, ​Subsemnata Irina Dobre, formulez prezentul memoriu prin care solicit revizuirea anumitor prevederi din Proiectul de Lege B708/2025. Deși reglementarea profesiei este necesară, actuala formă a proiectului introduce mecanisme care transformă activitatea psihologică dintr-una liberală într-una pur comercială, periclitând calitatea serviciilor oferite cetățenilor. ​Principalele puncte de intervenție solicitate: ​1. Eliminarea pragului financiar pentru recunoașterea vechimii (Art. 45) ​Text vizat: Art. 45 alin. (1) lit. a), care condiționează vechimea de realizarea unor venituri nete egale cu 12 salarii minime brute. ​Solicitare: Eliminarea integrală a literei a). ​Motivare: Condiționarea experienței profesionale de succesul financiar încalcă Art. 41 din Constituție. Un psiholog care oferă servicii pro-bono sau practică în comunități cu putere de cumpărare scăzută va fi radiat profesional, deși competența sa clinică este reală. Această măsură forțează „industrializarea empatiei” și „mercantilizarea ședințelor”, împingând tinerii specialiști către un volum de muncă nesustenabil doar pentru a bifa încasări, fapt ce scade dramatic calitatea actului terapeutic. ​2. Revizuirea limitării dreptului de practică pentru stagiari (Art. 32) ​Text vizat: Art. 32, care prevede încetarea de drept a dreptului de liberă practică dacă în 6 ani stagiarul nu devine specialist. ​Solicitare: Înlocuirea încetării definitive cu suspendarea dreptului de practică până la promovarea examenului. ​Motivare: Pierderea definitivă a dreptului de practică după 6 ani este o măsură disproporționată care nu ține cont de barierele financiare impuse tot prin acest proiect. Aceasta creează o insecuritate juridică majoră pentru tinerii aflați la început de carieră. ​3. Clarificarea incompatibilităților profesionale (Art. 134) ​Text vizat: Sistemul de incompatibilități între organele de conducere și comisii. ​Solicitare: Flexibilizarea acestor prevederi pentru a permite funcționarea filialelor teritoriale mici. ​Motivare: În forma actuală, structura birocratică este atât de rigidă încât blochează accesul profesioniștilor independenți la deciziile breslei, favorizând concentrarea puterii. ​4. Protejarea autonomiei cabinetelor individuale (Art. 39) ​Text vizat: Art. 39 privind formele de exercitare a profesiei. ​Solicitare: Introducerea unor mecanisme de sprijin fiscal pentru cabinetele individuale. ​Motivare: Presiunea financiară și birocratică favorizează marile clinici și „tarifele de supraviețuire”, eliminând diversitatea și accesibilitatea tratamentului psihologic independent. ​CONCLUZIE: Vă solicităm să acționați în interesul beneficiarului de servicii psihologice. O profesie reglementată prin prisma profitului va genera specialiști epuizați și servicii „pe bandă rulantă”. Competența trebuie să rămână un atribut clinic, nu unul contabil. ​Cu deosebită considerație,
Irina Dobre

Noul proiect de Lege privind exercitarea profesiei de psiholog, organizarea şi funcționarea Colegiului Psihologilor din România, înregistrat la Senatul României sub nr. B708/2025 şi inițiat într-o bunǎ majoritate de deputați ai U.S.R. (din păcate), contravine unor drepturi esențiale ale cetățenilor şi ale psihologilor. Printre care și dreptul la muncă şi independențǎ profesională, dar nu numai.
Proiectul elimină complet treptele de “psiholog în supervizare” şi “psiholog autonom”. Asta înseamnǎ cǎ toți cei care ne aflǎm într-una dintre aceste trepte în prezent, ne vom trezi într-o zonǎ de insecuritate juridică, fără sǎ avem siguranța cǎ noul sistem ne va recunoaște competențele. Suntem mii de psihologi în această situație. Această propunere, dacă va fi aprobată în această formă, va afecta independența profesională a psihologilor din România, dar va veni şi cu multe disfuncționalități şi nereguli în exercitarea profesiei de psiholog.
Noua propunere impune un monopol asupra formǎrii psihologilor şi psihoterapeuților. Accesul în profesie va fi condiționat de deținerea simultană a licenței şi a masterului, fără o perioadă de tranziție, lucru care încalcă dreptul la muncă. Masterul ar fi necesar ca o etapă a formǎrii profesionale, nu ca o barieră pentru accesul în profesie.
Standardizarea examenului printr-un examen național contravine însăși naturii psihologiei, prin crearea unui monopol al statului asupra gândirii critice şi diminuarea sau chiar limitarea școlilor de formare.
Colegiul Psihologilor nu va fi auditat financiar independent. Discutăm despre o instituție care colectează anual sume importante, cu minimum şapte cifre (milioane), în euro.
Suspendarea psihologilor şi încetarea dreptului de liberă practică se va putea face discreționar, cauzele de suspendare fiind vag menționate în noua propunere de lege.
Stabilirea unui plafon de profit anual de minimum 45.000 Ron net pentru cabinetele individuale de psihologie (din nou îngrădirea dreptului la muncă), va duce către medicalizarea profesiei, care se va desfășura în special în instituții medicale (private) mari. Practic, nu mai vorbim despre calitatea serviciilor psihologice, ci despre cantitatea lor.
Şi, în definitiv, despre bani.
Această opinie este un semnal de alarmă şi sper ca asociațiile de specialiști sǎ se mobilizeze şi propunerea sǎ fie modificatǎ înainte de a fi adoptată. Altfel, vom asista şi vom trece cu toții (psihologi şi pacienți) printr-un mare abuz. Sunt de acord cu opinia Alinei Beldianu pe care am citat-o in aceasta opinie.
Multumesc, Olivia Ioana Moșneguțu

ROIECTUL DE LEGE B708/2025 – PROPUNERI DE AMENDAMENT ȘI OBSERVAȚII JURIDICE ​Stimați Senatori, ​Subsemnata Daria Bezarau, formulez prezentul memoriu prin care solicit revizuirea anumitor prevederi din Proiectul de Lege B708/2025. Deși reglementarea profesiei este necesară, actuala formă a proiectului introduce mecanisme care transformă activitatea psihologică dintr-una liberală într-una pur comercială, periclitând calitatea serviciilor oferite cetățenilor. ​Principalele puncte de intervenție solicitate: ​1. Eliminarea pragului financiar pentru recunoașterea vechimii (Art. 45) ​Text vizat: Art. 45 alin. (1) lit. a), care condiționează vechimea de realizarea unor venituri nete egale cu 12 salarii minime brute. ​Solicitare: Eliminarea integrală a literei a). ​Motivare: Condiționarea experienței profesionale de succesul financiar încalcă Art. 41 din Constituție. Un psiholog care oferă servicii pro-bono sau practică în comunități cu putere de cumpărare scăzută va fi radiat profesional, deși competența sa clinică este reală. Această măsură forțează „industrializarea empatiei” și „mercantilizarea ședințelor”, împingând tinerii specialiști către un volum de muncă nesustenabil doar pentru a bifa încasări, fapt ce scade dramatic calitatea actului terapeutic. ​2. Revizuirea limitării dreptului de practică pentru stagiari (Art. 32) ​Text vizat: Art. 32, care prevede încetarea de drept a dreptului de liberă practică dacă în 6 ani stagiarul nu devine specialist. ​Solicitare: Înlocuirea încetării definitive cu suspendarea dreptului de practică până la promovarea examenului. ​Motivare: Pierderea definitivă a dreptului de practică după 6 ani este o măsură disproporționată care nu ține cont de barierele financiare impuse tot prin acest proiect. Aceasta creează o insecuritate juridică majoră pentru tinerii aflați la început de carieră. ​3. Clarificarea incompatibilităților profesionale (Art. 134) ​Text vizat: Sistemul de incompatibilități între organele de conducere și comisii. ​Solicitare: Flexibilizarea acestor prevederi pentru a permite funcționarea filialelor teritoriale mici. ​Motivare: În forma actuală, structura birocratică este atât de rigidă încât blochează accesul profesioniștilor independenți la deciziile breslei, favorizând concentrarea puterii. ​4. Protejarea autonomiei cabinetelor individuale (Art. 39) ​Text vizat: Art. 39 privind formele de exercitare a profesiei. ​Solicitare: Introducerea unor mecanisme de sprijin fiscal pentru cabinetele individuale. ​Motivare: Presiunea financiară și birocratică favorizează marile clinici și „tarifele de supraviețuire”, eliminând diversitatea și accesibilitatea tratamentului psihologic independent. ​CONCLUZIE: Vă solicităm să acționați în interesul beneficiarului de servicii psihologice. O profesie reglementată prin prisma profitului va genera specialiști epuizați și servicii „pe bandă rulantă”. Competența trebuie să rămână un atribut clinic, nu unul contabil.

mâniei și către publicul interesat de sănătatea mintală
Ref: Proiectul de lege B708/2025 – condiționarea vechimii profesionale de praguri financiare
Sunt psiholog aflat în perioada de supervizare și scriu această scrisoare deschisă dintr-o profundă preocupare față de direcția în care Proiectul de Lege B708/2025 împinge profesia de psiholog în România.
Deși reglementarea profesiei este necesară, forma actuală a proiectului introduce mecanisme care transformă psihologia dintr-o profesie liberală, orientată spre îngrijirea sănătății mintale, într-o activitate evaluată aproape exclusiv prin prisma performanței financiare.
Vechimea profesională nu este profitproblematice prevederi ale proiectului este condiționarea recunoașterii vechimii profesionale de realizarea unui venit net anual echivalent cu 12 salarii minime brute.
Această abordare confundă două realități fundamental diferite: • vechimea profesională, care reflectă timpul efectiv de practică, formare, responsabilitate și experiență clinică; • profitul financiar, care depinde de context economic, piață, puterea de cumpărare a comunității și stadiul profesional.
Un psiholog în supervizare at legal să suporte cheltuieli semnificative și inevitabile: supervizare, formări continue, chirie de cabinet, cotizații profesionale. Toate aceste costuri sunt necesare pentru a practica legal și etic, dar ele reduc venitul net fiscal fără a diminua în vreun fel munca, competența sau implicarea profesională.
Condiționarea vechimii de atingerea unui prag financiar penalizează exact investiția în calitate, formare și responsabilitate profesională.
Presiunea financiară deteriorează actul terapeutic
Atunci când validarea profesională este legată de atingerea unei norme financiare minime, focusul psihologului se mută inevitabil: • de la nevoile reale ale clientului, • către cifre, rulaj și volum.
Această presiune favorizează: • supraîncărcarea cu un număr nesustenabil de clienți, • tarife de „supraviețuire”, • intervenții grăbite, dictate de necesitatea financiară, nu de procesul terapeutic.
Într-o profesie care se bazează pe relație, timp, siguranță și continuitate, aceste efecte nu sunt doar nedorite, ci periculoase pentru calitatea serviciilor oferite cetățenilor.
Inechitate structurală pentru psihologii aflați la început de drum
Realitatea sistemului este bine cunoscută: • anual, mii de absolvenți de psihologie intră în profesie; • posturile în spitale și instituții publice sunt extrem de limitate; • majoritatea sunt împinși către practica privată; • perioada de supervizare presupune venituri modeste și costuri ridicate.
În acest context, condiționarea vechimii de un prag financiar anual creează o inechitate structurală majoră și riscul real ca psihologi competenți, implicați și etici să fie blocați sau excluși profesional, nu pentru lipsă de competență, ci pentru lipsă de profit.
Psihologia nu este o linie de producție
Psihologia nu este și nu ar trebui să devină o unitate de producție cu target anual. Sănătatea mintală nu poate fi cuantificată exclusiv în cifre de afaceri.
O profesie reglementată prin prisma profitului va genera specialiști epuizați și servicii „pe bandă rulantă”. Beneficiarii nu vor primi îngrijire mai bună, ci mai rapidă, mai superficială și mai puțin sigură.
Concluzie
Solicit public reanalizarea prevederilor din Proiectul de Lege B708/2025 care condiționează recunoașterea vechimii profesionale de atingerea unor praguri financiare. Competența trebuie să rămână un atribut clinic și profesional, nu unul contabil.
O societate care își dorește sănătate mintală reală are nevoie de specialiști formați temeinic, nu de antreprenori constrânși de lege să aleagă profitul în locul omului.
Stefan Claudia Psiholog clinician în supervizare