Tranziția verde a României riscă să devină o capcană birocratică
Legea-cadru privind economia circulară ar trebui să apropie România de viitorul verde al Europei. Dar, dacă nu este adaptată realităților economice, riscă să împovăreze micile afaceri, să adâncească inegalitățile și să transforme sustenabilitatea într-un nou exercițiu de conformare formală.
România este pusă să alerge înainte să fi învățat să meargă. În timp ce Uniunea Europeană accelerează tranziția către economia circulară, unii senatori și deputați se grăbesc să adopte o lege-cadru amplă, menită să alinieze țara la ambițiile verzi ale Bruxellesului. Obiectivele sunt legitime și urgente: reducerea deșeurilor, creșterea reciclării, limitarea depozitării la groapă și evitarea unor proceduri de infringement costisitoare. Puțini contestă necesitatea schimbării. România reciclează în prezent mai puțin de 15% din deșeurile municipale, în timp ce cea mai mare parte ajunge încă la depozitare.
Dar bunele intenții nu garantează rezultate bune. Ceea ce se propune nu este doar o reformă de mediu, ci o restructurare profundă a modului în care economia românească este monitorizată, reglementată și controlată. Iar acest lucru ridică o întrebare incomodă: construiește România o economie verde sau adaugă un nou strat de birocrație?
Când sustenabilitatea înseamnă mai multă hârțogărie Proiectul de lege introduce o arhitectură administrativă extinsă: organisme naționale de coordonare, comitete interministeriale, pașapoarte digitale ale produselor, platforme de trasabilitate și obligații complexe de raportare. În teorie, aceste mecanisme promit transparență și responsabilitate. În practică, ele riscă să copleșească un stat care deja se confruntă cu o capacitate administrativă limitată și cu o povară de reglementare cronică.
Instituțiile publice din România sunt notorii pentru fragmentare. Adăugarea de structuri noi, fără desființarea celor disfuncționale, poate satisface cerințele de raportare ale UE, dar este puțin probabil să genereze schimbări reale în practică. În schimb, sustenabilitatea riscă să fie redusă la tabele, indicatori și audituri – o performanță tehnocratică impresionantă pe hârtie, dar slab conectată la realitate.
Aceasta nu este o preocupare teoretică. În întreaga Europă, politicile verzi excesiv birocratizate au alimentat scepticismul public și reacțiile de respingere. România nu își permite să repete această greșeală.
Micile afaceri vor suporta costul tranziției Povara nu va fi distribuită uniform. Marile corporații multinaționale operează deja în cadre complexe de sustenabilitate și raportare ESG. Ele dispun de departamente de conformare, sisteme digitale și echipe juridice capabile să absoarbă noile obligații. Întreprinderile mici și mijlocii din România nu au aceste resurse.
De la ateliere de mobilă și producători de textile, până la procesatori agroalimentari și firme din construcții, IMM-urile reprezintă coloana vertebrală a economiei românești. Pentru multe dintre ele, costurile asociate trasabilității digitale, certificării și raportării continue pot fi paralizante. Marjele sunt reduse, accesul la finanțare este limitat, iar sprijinul statului este adesea lent sau inexistent.
Fără excepții clare, implementare etapizată sau mecanisme de sprijin financiar dedicate, economia circulară riscă să devină un instrument de excludere economică – împingând discret producătorii locali în afara pieței și favorizând actorii mari, mai bine adaptați complexității reglementărilor.
O tranziție verde care subminează antreprenoriatul autohton nu este nici justă, nici durabilă.
Reguli verzi europene, realități economice românești În esență, economia circulară ar trebui să consolideze reziliența Europei într-o lume instabilă: reducerea dependenței de materii prime, scurtarea lanțurilor de aprovizionare și stimularea valorii adăugate locale. Pentru statele din estul Uniunii, însă, provocarea este mai acută.
România riscă să devină un simplu executant al unor reguli concepute în altă parte, concentrat mai degrabă pe evitarea sancțiunilor decât pe construirea unei capacități industriale proprii. Proiectul de lege reflectă această mentalitate defensivă. El prioritizează alinierea formală la directivele europene, în detrimentul unei viziuni strategice despre cum circularitatea ar putea susține reindustrializarea, inovarea și crearea de locuri de muncă decente.
Sustenabilitatea reală nu poate fi importată în bloc. Ea trebuie adaptată condițiilor locale, capacităților existente și realităților sociale.
O tranziție care trebuie să câștige încrederea publică Politicile de mediu funcționează doar atunci când sunt percepute ca fiind echitabile. Dacă tranziția verde este resimțită ca o impunere de sus în jos, care avantajează marile corporații și împovărează micile afaceri și consumatorii, sprijinul public se va eroda. România a văzut deja cât de rapid frustrarea se poate transforma în neîncredere – nu doar față de guverne, ci și față de proiectul european în ansamblu.
Alegerea cu care se confruntă decidenții nu este între ecologie și creștere economică, ci între reformă incluzivă și exces birocratic.
Pentru a evita transformarea sustenabilității într-un slogan gol, legea economiei circulare trebuie simplificată, proporțională și ancorată social. Asta înseamnă reducerea straturilor administrative inutile, protejarea IMM-urilor și investiții în infrastructură reală – de la facilități de reciclare la inovare locală – nu doar în mecanisme de raportare.
Europa are nevoie ca România să reușească în tranziția verde. Dar succesul nu va veni doar din conformare. Va veni din politici pe care oamenii le pot trăi, înțelege și, în cele din urmă, susține.

Detalii suplimentare în fisierul PDF atașat

Stimate Domnule Deputat / Stimată Doamnă Deputat,
Vă supun atenției prezentul memoriu ce conține o analiză critică detaliată a Proiectului de lege B708/2025 privind exercitarea profesiei de psiholog. În calitatea dumneavoastră de garant al respectării legalității și drepturilor cetățenești, vă rog să analizați argumentele de mai jos, care demonstrează că această inițiativă legislativă reprezintă un regres major pentru sănătatea mintală din România, favorizând controlul administrativ și financiar în detrimentul calității actului profesional. În consecință *VĂ ROG SĂ VĂ RETRAGEȚI SEMNĂTURA DE PE ACEST PROIECT DE LEGE COMPLET VICIAT, care nu poate fi corectat cu amendamente în Parlament și să ne ajutați, ca împreună cu dvs și Convenția Națională a Colegiului Psihologilor din România, organul suprem de reprezentare a voinței colective a psihologilor, să facem o lege NOUĂ BUNĂ!*
I. Impactul social - scăderea accesului la servicii de sănătate mintală Efectele colaterale ale acestei legi vor fi resimțite direct de cetățeni:  Explozia prețurilor: Taxele administrative și birocrația excesivă se vor reflecta în costul ședințelor de terapie.  Vulnerabilitatea pacienților: Radierea forțată a mii de psihologi stagiari va lăsa pacienți aflați în plin proces terapeutic fără specialistul lor, generând prejudicii clinice grave.  Descurajarea tinerilor: Transformarea profesiei într-un „coșmar financiar” va alunga absolvenții spre alte domenii sau spre migrație.
II. Centralizarea puterii și riscul de monopol Proiectul B708/2025 transformă Colegiul Psihologilor într-o structură opacă, cu puteri discreționare:  Auto-conservarea conducerii: Art.154 permite actualei conduceri să redacteze regulamentul de alegeri pentru noul sistem, creând pârghii pentru manipularea procesului electoral și menținerea controlului asupra resurselor financiare (cotizații și taxe de examinare).  Controlul RUP I: Registrul Unic devine din instrument de transparență un instrument de presiune, unde „avizele provizorii” pot fi retrase la fiecare 6 luni dacă nu sunt îndeplinite cote administrative sau financiare.
III. Situația psihologilor sub supervizare și a celor autonomi Secțiunea referitoare la parcursul profesional transformă vocația într-o cursă contra cronometru cu mize financiare, afectând direct miile de specialiști înscriși în Registrul Unic al Psihologilor (RUP), Partea I:  Radierea stagiarilor (art.147): Proiectul impune obligația ca psihologii stagiari (sub supervizare) să devină „specialiști” în maximum 6 ani, sub sancțiunea radierii definitive din profesie. Această măsură este unică în rândul profesiilor liberale și anulează brutal dreptul la muncă dobândit prin studii superioare.  Vechimea ca indicator de profitabilitate: Proiectul introduce o prevedere abuzivă prin care experiența profesională nu mai este calculată cronologic sau clinic, ci pe baza veniturilor realizate. Psihologii care fac voluntariat sau lucrează cu pacienți vulnerabili (onorarii reduse) sunt penalizați, vechimea lor fiind „ștearsă” dacă nu ating pragurile financiare impuse. Art.45 din proiect stipulează că vechimea în muncă este recunoscută doar dacă psihologul obține un venit net anual egal cu cel puțin 12 salarii minime brute. Pentru un proaspăt absolvent (dar și pentru un psiholog aflat în primii ani de carieră), care are puțini clienți și costuri foarte mari (chirii, supervizare, achiziție de teste, cursuri pentru obținerea creditelor obligatorii de pregătire profesională), acest lucru înseamnă că poate profesa ani de zile fără ca aceștia să fie considerați vechime, fiind astfel blocat în promovarea la grade superioare.  Reorganizarea forțată (art.152): Psihologii autonomi sunt obligați ca, în termen de 24 de luni, să își reorganizeze cabinetele sub noile reguli, riscând dizolvarea acestora din motive pur birocratice, nu profesionale.
IV. Excluziunea psihopedagogiei speciale și a interdisciplinarității Proiectul eșuează în a oferi un statut demn specialiștilor care lucrează în educația incluzivă și în terapia persoanelor cu dizabilități:  Ambiguitatea psihopedagogilor: Aceștia sunt plasați într-o zonă gri, existând riscul ca formarea lor specifică (logopedie, terapie ABA) să nu mai fie recunoscută dacă nu se aliniază rigid noii nomenclaturi administrative.  Confuzia între titlul academic și competența profesională: În legislația actuală și în practica universitară (sub egida Ministerului Educației), psihopedagogia specială este o specializare distinctă, cu un curriculum axat pe intervenții terapeutice și compensatorii. Proiectul B708/2025, prin art.1 și art.150, creează un vid legislativ pentru acești profesioniști, prin: -restrângerea accesului: Prin impunerea unor standarde stricte de „psiholog cu drept de liberă practică” bazate pe criterii administrative noi, proiectul ignoră drepturile câștigate ale psihopedagogilor care au exercitat profesia ani la rând în baza legii 213/2004. -invalidarea formării: Mulți psihopedagogi au urmat formări în psihoterapie sau consiliere psihologică. Conform noilor prevederi, aceștia riscă să nu mai fie recunoscuți de CPR dacă diploma lor de licență nu poartă titlul generic de „psiholog”, ignorându-se natura interdisciplinară a formării lor.  Amenințarea asupra cabinetelor de psihopedagogie (art.152) Proiectul impune reorganizarea formelor de exercitare a profesiei în termen de 24 de luni. Pentru psihopedagogii care dețin cabinete individuale de psihopedagogie, această normă este una punitivă, deoarece nu este clar dacă aceste cabinete vor mai putea funcționa sub actuala denumire sau dacă titularii vor fi obligați să se „recalifice” administrativ pentru a se încadra în noile structuri rigide ale Colegiului. Mai mult, această insecuritate juridică poate duce la închiderea multor cabinete private care oferă servicii de logopedie, terapie ABA sau intervenție timpurie, lăsând mii de copii fără asistență de specialitate.  Blocarea accesului specialiștilor conexe (art.150): Se închide „fereastra de oportunitate” pentru filosofi, teologi sau asistenți sociali cu formări solide în psihoterapie, deși standardele europene încurajează interdisciplinaritatea. Această măsură va duce la o criză acută de terapeuți pe o piață deja subdimensionată.
V. Vicii de constituționalitate și insecuritate juridică Proiectul propune o arhitectură juridică fragilă, care încalcă principii constituționale fundamentale:  Delegarea ilegală a puterii legislative: Condițiile esențiale de exercitare a profesiei sunt delegate către un viitor Statut al profesiei (act administrativ secundar). Conform jurisprudenței Curții Constituționale (ex.: Decizia nr.462/2014), accesul la o profesie reglementată trebuie stabilit prin lege primară, nu prin norme interne emise ulterior.  Lipsa de claritate (art.1): Utilizarea unor termeni imprecisi precum „specialități interdisciplinare” încalcă principiul predictibilității normei juridice, putând genera conflicte cu alte categorii profesionale (medici, asistenți sociali).  Subminarea autonomiei universitare: Proiectul permite CPR să ignore sau să invalideze diplome de master acreditate de Ministerul Educației și ARACIS, impunând criterii de „recunoaștere” proprii, ceea ce creează un paralelism instituțional nepermis.
Lipsa de legitimitate și viciile de transparență
Proiectul B708/2025 suferă de o carență fundamentală de legitimitate, fiind elaborat fără o consultare reală a corpului profesional. Mai grav, inițiativa a eludat votul în cadrul Convenției Naționale a Colegiului Psihologilor din România (CPR) — organul suprem de reprezentare a voinței colective a psihologilor. Această lipsă de transparență legislativă transformă proiectul într-un act unilateral care nu răspunde nevoilor reale ale beneficiarilor de servicii psihologice, ci intereselor de centralizare ale unei structuri de conducere. În plus, proiectul B708/2025 diferă de proiectul de lege pus în discuția corpului profesional în perioada iulie – august 2024. Mobilizarea psihologilor a condus atunci la transmiterea unui număr de peste 800 amendamente, care se regăsesc doar parțial în forma actuală a proiectului, înregistrată la Senat.
Concluzii și solicitări Proiectul B708/2025 nu este despre calitatea actului psihologic, ci despre controlul pieței serviciilor psihologice. În loc să sprijine o profesie esențială într-o societate tot mai stresată, această lege ridică bariere de castă și transformă psihologul într-un simplu contribuabil la bugetul unei organizații profesionale centralizate. *Vă solicităm, în spiritul echității și al protejării sănătății mintale a românilor, să VĂ RETRAGEȚI SEMNĂTURA de pe această lege complet viciată și să ne ajutați, ca împreună cu dvs și Convenția Națională a Colegiului Psihologilor din România, organul suprem de reprezentare a voinței colective a psihologilor, să facem o lege NOUĂ BUNĂ!*
Vă mulțumim pentru deschiderea de a analiza acest demers care vizează nu doar o profesie, ci dreptul fiecărui român la o asistență psihologică accesibilă și etică.
Cu stima, Mihai Vlad, student in Psihologie.

Cer retragerea proiectului de lege.

Oare chiar nu ajungea câte taxe,cursuri plătim.Chiar nu puteam să aveam o lege unde să puteam profesa în liniște…..

Stimate Domnule Deputat / Stimată Doamnă Deputat,
Vă supun atenției prezentul memoriu ce conține o analiză critică detaliată a Proiectului de lege B708/2025 privind exercitarea profesiei de psiholog. În calitatea dumneavoastră de garant al respectării legalității și drepturilor cetățenești, vă rog să analizați argumentele de mai jos, care demonstrează că această inițiativă legislativă reprezintă un regres major pentru sănătatea mintală din România, favorizând controlul administrativ și financiar în detrimentul calității actului profesional. În consecință *VĂ ROG SĂ VĂ RETRAGEȚI SEMNĂTURA DE PE ACEST PROIECT DE LEGE COMPLET VICIAT, care nu poate fi corectat cu amendamente în Parlament și să ne ajutați, ca împreună cu dvs și Convenția Națională a Colegiului Psihologilor din România, organul suprem de reprezentare a voinței colective a psihologilor, să facem o lege NOUĂ BUNĂ!*
I. Impactul social - scăderea accesului la servicii de sănătate mintală Efectele colaterale ale acestei legi vor fi resimțite direct de cetățeni:  Explozia prețurilor: Taxele administrative și birocrația excesivă se vor reflecta în costul ședințelor de terapie.  Vulnerabilitatea pacienților: Radierea forțată a mii de psihologi stagiari va lăsa pacienți aflați în plin proces terapeutic fără specialistul lor, generând prejudicii clinice grave.  Descurajarea tinerilor: Transformarea profesiei într-un „coșmar financiar” va alunga absolvenții spre alte domenii sau spre migrație.
II. Centralizarea puterii și riscul de monopol Proiectul B708/2025 transformă Colegiul Psihologilor într-o structură opacă, cu puteri discreționare:  Auto-conservarea conducerii: Art.154 permite actualei conduceri să redacteze regulamentul de alegeri pentru noul sistem, creând pârghii pentru manipularea procesului electoral și menținerea controlului asupra resurselor financiare (cotizații și taxe de examinare).  Controlul RUP I: Registrul Unic devine din instrument de transparență un instrument de presiune, unde „avizele provizorii” pot fi retrase la fiecare 6 luni dacă nu sunt îndeplinite cote administrative sau financiare.
III. Situația psihologilor sub supervizare și a celor autonomi Secțiunea referitoare la parcursul profesional transformă vocația într-o cursă contra cronometru cu mize financiare, afectând direct miile de specialiști înscriși în Registrul Unic al Psihologilor (RUP), Partea I:  Radierea stagiarilor (art.147): Proiectul impune obligația ca psihologii stagiari (sub supervizare) să devină „specialiști” în maximum 6 ani, sub sancțiunea radierii definitive din profesie. Această măsură este unică în rândul profesiilor liberale și anulează brutal dreptul la muncă dobândit prin studii superioare.  Vechimea ca indicator de profitabilitate: Proiectul introduce o prevedere abuzivă prin care experiența profesională nu mai este calculată cronologic sau clinic, ci pe baza veniturilor realizate. Psihologii care fac voluntariat sau lucrează cu pacienți vulnerabili (onorarii reduse) sunt penalizați, vechimea lor fiind „ștearsă” dacă nu ating pragurile financiare impuse. Art.45 din proiect stipulează că vechimea în muncă este recunoscută doar dacă psihologul obține un venit net anual egal cu cel puțin 12 salarii minime brute. Pentru un proaspăt absolvent (dar și pentru un psiholog aflat în primii ani de carieră), care are puțini clienți și costuri foarte mari (chirii, supervizare, achiziție de teste, cursuri pentru obținerea creditelor obligatorii de pregătire profesională), acest lucru înseamnă că poate profesa ani de zile fără ca aceștia să fie considerați vechime, fiind astfel blocat în promovarea la grade superioare.  Reorganizarea forțată (art.152): Psihologii autonomi sunt obligați ca, în termen de 24 de luni, să își reorganizeze cabinetele sub noile reguli, riscând dizolvarea acestora din motive pur birocratice, nu profesionale.
IV. Excluziunea psihopedagogiei speciale și a interdisciplinarității Proiectul eșuează în a oferi un statut demn specialiștilor care lucrează în educația incluzivă și în terapia persoanelor cu dizabilități:  Ambiguitatea psihopedagogilor: Aceștia sunt plasați într-o zonă gri, existând riscul ca formarea lor specifică (logopedie, terapie ABA) să nu mai fie recunoscută dacă nu se aliniază rigid noii nomenclaturi administrative.  Confuzia între titlul academic și competența profesională: În legislația actuală și în practica universitară (sub egida Ministerului Educației), psihopedagogia specială este o specializare distinctă, cu un curriculum axat pe intervenții terapeutice și compensatorii. Proiectul B708/2025, prin art.1 și art.150, creează un vid legislativ pentru acești profesioniști, prin: -restrângerea accesului: Prin impunerea unor standarde stricte de „psiholog cu drept de liberă practică” bazate pe criterii administrative noi, proiectul ignoră drepturile câștigate ale psihopedagogilor care au exercitat profesia ani la rând în baza legii 213/2004. -invalidarea formării: Mulți psihopedagogi au urmat formări în psihoterapie sau consiliere psihologică. Conform noilor prevederi, aceștia riscă să nu mai fie recunoscuți de CPR dacă diploma lor de licență nu poartă titlul generic de „psiholog”, ignorându-se natura interdisciplinară a formării lor.  Amenințarea asupra cabinetelor de psihopedagogie (art.152) Proiectul impune reorganizarea formelor de exercitare a profesiei în termen de 24 de luni. Pentru psihopedagogii care dețin cabinete individuale de psihopedagogie, această normă este una punitivă, deoarece nu este clar dacă aceste cabinete vor mai putea funcționa sub actuala denumire sau dacă titularii vor fi obligați să se „recalifice” administrativ pentru a se încadra în noile structuri rigide ale Colegiului. Mai mult, această insecuritate juridică poate duce la închiderea multor cabinete private care oferă servicii de logopedie, terapie ABA sau intervenție timpurie, lăsând mii de copii fără asistență de specialitate.  Blocarea accesului specialiștilor conexe (art.150): Se închide „fereastra de oportunitate” pentru filosofi, teologi sau asistenți sociali cu formări solide în psihoterapie, deși standardele europene încurajează interdisciplinaritatea. Această măsură va duce la o criză acută de terapeuți pe o piață deja subdimensionată.
V. Vicii de constituționalitate și insecuritate juridică Proiectul propune o arhitectură juridică fragilă, care încalcă principii constituționale fundamentale:  Delegarea ilegală a puterii legislative: Condițiile esențiale de exercitare a profesiei sunt delegate către un viitor Statut al profesiei (act administrativ secundar). Conform jurisprudenței Curții Constituționale (ex.: Decizia nr.462/2014), accesul la o profesie reglementată trebuie stabilit prin lege primară, nu prin norme interne emise ulterior.  Lipsa de claritate (art.1): Utilizarea unor termeni imprecisi precum „specialități interdisciplinare” încalcă principiul predictibilității normei juridice, putând genera conflicte cu alte categorii profesionale (medici, asistenți sociali).  Subminarea autonomiei universitare: Proiectul permite CPR să ignore sau să invalideze diplome de master acreditate de Ministerul Educației și ARACIS, impunând criterii de „recunoaștere” proprii, ceea ce creează un paralelism instituțional nepermis.
Lipsa de legitimitate și viciile de transparență
Proiectul B708/2025 suferă de o carență fundamentală de legitimitate, fiind elaborat fără o consultare reală a corpului profesional. Mai grav, inițiativa a eludat votul în cadrul Convenției Naționale a Colegiului Psihologilor din România (CPR) — organul suprem de reprezentare a voinței colective a psihologilor. Această lipsă de transparență legislativă transformă proiectul într-un act unilateral care nu răspunde nevoilor reale ale beneficiarilor de servicii psihologice, ci intereselor de centralizare ale unei structuri de conducere. În plus, proiectul B708/2025 diferă de proiectul de lege pus în discuția corpului profesional în perioada iulie – august 2024. Mobilizarea psihologilor a condus atunci la transmiterea unui număr de peste 800 amendamente, care se regăsesc doar parțial în forma actuală a proiectului, înregistrată la Senat.
Concluzii și solicitări Proiectul B708/2025 nu este despre calitatea actului psihologic, ci despre controlul pieței serviciilor psihologice. În loc să sprijine o profesie esențială într-o societate tot mai stresată, această lege ridică bariere de castă și transformă psihologul într-un simplu contribuabil la bugetul unei organizații profesionale centralizate. *Vă solicităm, în spiritul echității și al protejării sănătății mintale a românilor, să VĂ RETRAGEȚI SEMNĂTURA de pe această lege complet viciată și să ne ajutați, ca împreună cu dvs și Convenția Națională a Colegiului Psihologilor din România, organul suprem de reprezentare a voinței colective a psihologilor, să facem o lege NOUĂ BUNĂ!*
Vă mulțumim pentru deschiderea de a analiza acest demers care vizează nu doar o profesie, ci dreptul fiecărui român la o asistență psihologică accesibilă și etică.

Cu deosebită considerație, Andreea Nicola

Buna ziua,
Examenul standardizat pentru intrarea in profesie, precum si pentru schimbarea gradelor ridica probleme datorita faptul ca programa universitara si de masterat nu este standardizata, existand multiple formari psihologice. De asemenea, formularea „periodicitatea cel putin anuala a examenului” ridica probleme. Permite organizarea examenului o singura data pe an, ceea ce este o frecventa foarte redusa.
Clauza cu privire la asimilarea vechimii doar cu conditia veniturilor nete de 12 salarii este abuziva atat pentru psihologi, cat si pentru clienti.Reprezinta o forma de discriminare la adresa psihologilor si clientilor (clientii cu venituri reduse sunt dezavantajati, psiholgii vor fi foratati sa majoreze tarifele, psihologii din anumite zone ale tarii nu vor avea clientela). Simultan, Art 73 sustine ca detinatorul stagiar poate exercita activitatea timp de maxim 6 ani. Aceste doua clauze impreuna pun o presiune foarte mare asupra psihologilor.
Colegiul Psihologilor nu ar trebui sa primeasca dreptul de a recunoaste sau nu masteratele deja acreditate de catre Ministerul Educatiei.

Va rog sa luati in considerare urmatoarele opinii

Stimate Domnule Deputat / Stimată Doamnă Deputat,
Vă supun atenției prezentul memoriu ce conține o analiză critică detaliată a Proiectului de lege B708/2025 privind exercitarea profesiei de psiholog. În calitatea dumneavoastră de garant al respectării legalității și drepturilor cetățenești, vă rog să analizați argumentele de mai jos, care demonstrează că această inițiativă legislativă reprezintă un regres major pentru sănătatea mintală din România, favorizând controlul administrativ și financiar în detrimentul calității actului profesional. În consecință VĂ ROG SĂ VĂ RETRAGEȚI SEMNĂTURA DE PE ACEST PROIECT DE LEGE COMPLET VICIAT, care nu poate fi corectat cu amendamente în Parlament și să ne ajutați, ca împreună cu dvs și Convenția Națională a Colegiului Psihologilor din România, organul suprem de reprezentare a voinței colective a psihologilor, să facem o lege NOUĂ BUNĂ!
I. Impactul social - scăderea accesului la servicii de sănătate mintală Efectele colaterale ale acestei legi vor fi resimțite direct de cetățeni:  Explozia prețurilor: Taxele administrative și birocrația excesivă se vor reflecta în costul ședințelor de terapie.  Vulnerabilitatea pacienților: Radierea forțată a mii de psihologi stagiari va lăsa pacienți aflați în plin proces terapeutic fără specialistul lor, generând prejudicii clinice grave.  Descurajarea tinerilor: Transformarea profesiei într-un „coșmar financiar” va alunga absolvenții spre alte domenii sau spre migrație.
II. Centralizarea puterii și riscul de monopol Proiectul B708/2025 transformă Colegiul Psihologilor într-o structură opacă, cu puteri discreționare:  Auto-conservarea conducerii: Art.154 permite actualei conduceri să redacteze regulamentul de alegeri pentru noul sistem, creând pârghii pentru manipularea procesului electoral și menținerea controlului asupra resurselor financiare (cotizații și taxe de examinare).  Controlul RUP I: Registrul Unic devine din instrument de transparență un instrument de presiune, unde „avizele provizorii” pot fi retrase la fiecare 6 luni dacă nu sunt îndeplinite cote administrative sau financiare.
III. Situația psihologilor sub supervizare și a celor autonomi Secțiunea referitoare la parcursul profesional transformă vocația într-o cursă contra cronometru cu mize financiare, afectând direct miile de specialiști înscriși în Registrul Unic al Psihologilor (RUP), Partea I:  Radierea stagiarilor (art.147): Proiectul impune obligația ca psihologii stagiari (sub supervizare) să devină „specialiști” în maximum 6 ani, sub sancțiunea radierii definitive din profesie. Această măsură este unică în rândul profesiilor liberale și anulează brutal dreptul la muncă dobândit prin studii superioare.  Vechimea ca indicator de profitabilitate: Proiectul introduce o prevedere abuzivă prin care experiența profesională nu mai este calculată cronologic sau clinic, ci pe baza veniturilor realizate. Psihologii care fac voluntariat sau lucrează cu pacienți vulnerabili (onorarii reduse) sunt penalizați, vechimea lor fiind „ștearsă” dacă nu ating pragurile financiare impuse. Art.45 din proiect stipulează că vechimea în muncă este recunoscută doar dacă psihologul obține un venit net anual egal cu cel puțin 12 salarii minime brute. Pentru un proaspăt absolvent (dar și pentru un psiholog aflat în primii ani de carieră), care are puțini clienți și costuri foarte mari (chirii, supervizare, achiziție de teste, cursuri pentru obținerea creditelor obligatorii de pregătire profesională), acest lucru înseamnă că poate profesa ani de zile fără ca aceștia să fie considerați vechime, fiind astfel blocat în promovarea la grade superioare.  Reorganizarea forțată (art.152): Psihologii autonomi sunt obligați ca, în termen de 24 de luni, să își reorganizeze cabinetele sub noile reguli, riscând dizolvarea acestora din motive pur birocratice, nu profesionale.
IV. Excluziunea psihopedagogiei speciale și a interdisciplinarității Proiectul eșuează în a oferi un statut demn specialiștilor care lucrează în educația incluzivă și în terapia persoanelor cu dizabilități:  Ambiguitatea psihopedagogilor: Aceștia sunt plasați într-o zonă gri, existând riscul ca formarea lor specifică (logopedie, terapie ABA) să nu mai fie recunoscută dacă nu se aliniază rigid noii nomenclaturi administrative.  Confuzia între titlul academic și competența profesională: În legislația actuală și în practica universitară (sub egida Ministerului Educației), psihopedagogia specială este o specializare distinctă, cu un curriculum axat pe intervenții terapeutice și compensatorii. Proiectul B708/2025, prin art.1 și art.150, creează un vid legislativ pentru acești profesioniști, prin: -restrângerea accesului: Prin impunerea unor standarde stricte de „psiholog cu drept de liberă practică” bazate pe criterii administrative noi, proiectul ignoră drepturile câștigate ale psihopedagogilor care au exercitat profesia ani la rând în baza legii 213/2004. -invalidarea formării: Mulți psihopedagogi au urmat formări în psihoterapie sau consiliere psihologică. Conform noilor prevederi, aceștia riscă să nu mai fie recunoscuți de CPR dacă diploma lor de licență nu poartă titlul generic de „psiholog”, ignorându-se natura interdisciplinară a formării lor.  Amenințarea asupra cabinetelor de psihopedagogie (art.152) Proiectul impune reorganizarea formelor de exercitare a profesiei în termen de 24 de luni. Pentru psihopedagogii care dețin cabinete individuale de psihopedagogie, această normă este una punitivă, deoarece nu este clar dacă aceste cabinete vor mai putea funcționa sub actuala denumire sau dacă titularii vor fi obligați să se „recalifice” administrativ pentru a se încadra în noile structuri rigide ale Colegiului. Mai mult, această insecuritate juridică poate duce la închiderea multor cabinete private care oferă servicii de logopedie, terapie ABA sau intervenție timpurie, lăsând mii de copii fără asistență de specialitate.  Blocarea accesului specialiștilor conexe (art.150): Se închide „fereastra de oportunitate” pentru filosofi, teologi sau asistenți sociali cu formări solide în psihoterapie, deși standardele europene încurajează interdisciplinaritatea. Această măsură va duce la o criză acută de terapeuți pe o piață deja subdimensionată.
V. Vicii de constituționalitate și insecuritate juridică Proiectul propune o arhitectură juridică fragilă, care încalcă principii constituționale fundamentale:  Delegarea ilegală a puterii legislative: Condițiile esențiale de exercitare a profesiei sunt delegate către un viitor Statut al profesiei (act administrativ secundar). Conform jurisprudenței Curții Constituționale (ex.: Decizia nr.462/2014), accesul la o profesie reglementată trebuie stabilit prin lege primară, nu prin norme interne emise ulterior.  Lipsa de claritate (art.1): Utilizarea unor termeni imprecisi precum „specialități interdisciplinare” încalcă principiul predictibilității normei juridice, putând genera conflicte cu alte categorii profesionale (medici, asistenți sociali).  Subminarea autonomiei universitare: Proiectul permite CPR să ignore sau să invalideze diplome de master acreditate de Ministerul Educației și ARACIS, impunând criterii de „recunoaștere” proprii, ceea ce creează un paralelism instituțional nepermis.
Lipsa de legitimitate și viciile de transparență
Proiectul B708/2025 suferă de o carență fundamentală de legitimitate, fiind elaborat fără o consultare reală a corpului profesional. Mai grav, inițiativa a eludat votul în cadrul Convenției Naționale a Colegiului Psihologilor din România (CPR) — organul suprem de reprezentare a voinței colective a psihologilor. Această lipsă de transparență legislativă transformă proiectul într-un act unilateral care nu răspunde nevoilor reale ale beneficiarilor de servicii psihologice, ci intereselor de centralizare ale unei structuri de conducere. În plus, proiectul B708/2025 diferă de proiectul de lege pus în discuția corpului profesional în perioada iulie – august 2024. Mobilizarea psihologilor a condus atunci la transmiterea unui număr de peste 800 amendamente, care se regăsesc doar parțial în forma actuală a proiectului, înregistrată la Senat.
Concluzii și solicitări Proiectul B708/2025 nu este despre calitatea actului psihologic, ci despre controlul pieței serviciilor psihologice. În loc să sprijine o profesie esențială într-o societate tot mai stresată, această lege ridică bariere de castă și transformă psihologul într-un simplu contribuabil la bugetul unei organizații profesionale centralizate. Vă solicităm, în spiritul echității și al protejării sănătății mintale a românilor, să VĂ RETRAGEȚI SEMNĂTURA de pe această lege complet viciată și să ne ajutați, ca împreună cu dvs și Convenția Națională a Colegiului Psihologilor din România, organul suprem de reprezentare a voinței colective a psihologilor, să facem o lege NOUĂ BUNĂ!
Vă mulțumim pentru deschiderea de a analiza acest demers care vizează nu doar o profesie, ci dreptul fiecărui român la o asistență psihologică accesibilă și etică.

Cu deosebită considerație,

Stimate Domnule Deputat / Stimată Doamnă Deputat,
Vă supun atenției prezentul memoriu ce conține o analiză critică detaliată a Proiectului de lege B708/2025 privind exercitarea profesiei de psiholog. În calitatea dumneavoastră de garant al respectării legalității și drepturilor cetățenești, vă rog să analizați argumentele de mai jos, care demonstrează că această inițiativă legislativă reprezintă un regres major pentru sănătatea mintală din România, favorizând controlul administrativ și financiar în detrimentul calității actului profesional. În consecință *VĂ ROG SĂ VĂ RETRAGEȚI SEMNĂTURA DE PE ACEST PROIECT DE LEGE COMPLET VICIAT, care nu poate fi corectat cu amendamente în Parlament și să ne ajutați, ca împreună cu dvs și Convenția Națională a Colegiului Psihologilor din România, organul suprem de reprezentare a voinței colective a psihologilor, să facem o lege NOUĂ BUNĂ!*
I. Impactul social - scăderea accesului la servicii de sănătate mintală Efectele colaterale ale acestei legi vor fi resimțite direct de cetățeni:  Explozia prețurilor: Taxele administrative și birocrația excesivă se vor reflecta în costul ședințelor de terapie.  Vulnerabilitatea pacienților: Radierea forțată a mii de psihologi stagiari va lăsa pacienți aflați în plin proces terapeutic fără specialistul lor, generând prejudicii clinice grave.  Descurajarea tinerilor: Transformarea profesiei într-un „coșmar financiar” va alunga absolvenții spre alte domenii sau spre migrație.
II. Centralizarea puterii și riscul de monopol Proiectul B708/2025 transformă Colegiul Psihologilor într-o structură opacă, cu puteri discreționare:  Auto-conservarea conducerii: Art.154 permite actualei conduceri să redacteze regulamentul de alegeri pentru noul sistem, creând pârghii pentru manipularea procesului electoral și menținerea controlului asupra resurselor financiare (cotizații și taxe de examinare).  Controlul RUP I: Registrul Unic devine din instrument de transparență un instrument de presiune, unde „avizele provizorii” pot fi retrase la fiecare 6 luni dacă nu sunt îndeplinite cote administrative sau financiare.
III. Situația psihologilor sub supervizare și a celor autonomi Secțiunea referitoare la parcursul profesional transformă vocația într-o cursă contra cronometru cu mize financiare, afectând direct miile de specialiști înscriși în Registrul Unic al Psihologilor (RUP), Partea I:  Radierea stagiarilor (art.147): Proiectul impune obligația ca psihologii stagiari (sub supervizare) să devină „specialiști” în maximum 6 ani, sub sancțiunea radierii definitive din profesie. Această măsură este unică în rândul profesiilor liberale și anulează brutal dreptul la muncă dobândit prin studii superioare.  Vechimea ca indicator de profitabilitate: Proiectul introduce o prevedere abuzivă prin care experiența profesională nu mai este calculată cronologic sau clinic, ci pe baza veniturilor realizate. Psihologii care fac voluntariat sau lucrează cu pacienți vulnerabili (onorarii reduse) sunt penalizați, vechimea lor fiind „ștearsă” dacă nu ating pragurile financiare impuse. Art.45 din proiect stipulează că vechimea în muncă este recunoscută doar dacă psihologul obține un venit net anual egal cu cel puțin 12 salarii minime brute. Pentru un proaspăt absolvent (dar și pentru un psiholog aflat în primii ani de carieră), care are puțini clienți și costuri foarte mari (chirii, supervizare, achiziție de teste, cursuri pentru obținerea creditelor obligatorii de pregătire profesională), acest lucru înseamnă că poate profesa ani de zile fără ca aceștia să fie considerați vechime, fiind astfel blocat în promovarea la grade superioare.  Reorganizarea forțată (art.152): Psihologii autonomi sunt obligați ca, în termen de 24 de luni, să își reorganizeze cabinetele sub noile reguli, riscând dizolvarea acestora din motive pur birocratice, nu profesionale.
IV. Excluziunea psihopedagogiei speciale și a interdisciplinarității Proiectul eșuează în a oferi un statut demn specialiștilor care lucrează în educația incluzivă și în terapia persoanelor cu dizabilități:  Ambiguitatea psihopedagogilor: Aceștia sunt plasați într-o zonă gri, existând riscul ca formarea lor specifică (logopedie, terapie ABA) să nu mai fie recunoscută dacă nu se aliniază rigid noii nomenclaturi administrative.  Confuzia între titlul academic și competența profesională: În legislația actuală și în practica universitară (sub egida Ministerului Educației), psihopedagogia specială este o specializare distinctă, cu un curriculum axat pe intervenții terapeutice și compensatorii. Proiectul B708/2025, prin art.1 și art.150, creează un vid legislativ pentru acești profesioniști, prin: -restrângerea accesului: Prin impunerea unor standarde stricte de „psiholog cu drept de liberă practică” bazate pe criterii administrative noi, proiectul ignoră drepturile câștigate ale psihopedagogilor care au exercitat profesia ani la rând în baza legii 213/2004. -invalidarea formării: Mulți psihopedagogi au urmat formări în psihoterapie sau consiliere psihologică. Conform noilor prevederi, aceștia riscă să nu mai fie recunoscuți de CPR dacă diploma lor de licență nu poartă titlul generic de „psiholog”, ignorându-se natura interdisciplinară a formării lor.  Amenințarea asupra cabinetelor de psihopedagogie (art.152) Proiectul impune reorganizarea formelor de exercitare a profesiei în termen de 24 de luni. Pentru psihopedagogii care dețin cabinete individuale de psihopedagogie, această normă este una punitivă, deoarece nu este clar dacă aceste cabinete vor mai putea funcționa sub actuala denumire sau dacă titularii vor fi obligați să se „recalifice” administrativ pentru a se încadra în noile structuri rigide ale Colegiului. Mai mult, această insecuritate juridică poate duce la închiderea multor cabinete private care oferă servicii de logopedie, terapie ABA sau intervenție timpurie, lăsând mii de copii fără asistență de specialitate.  Blocarea accesului specialiștilor conexe (art.150): Se închide „fereastra de oportunitate” pentru filosofi, teologi sau asistenți sociali cu formări solide în psihoterapie, deși standardele europene încurajează interdisciplinaritatea. Această măsură va duce la o criză acută de terapeuți pe o piață deja subdimensionată.
V. Vicii de constituționalitate și insecuritate juridică Proiectul propune o arhitectură juridică fragilă, care încalcă principii constituționale fundamentale:  Delegarea ilegală a puterii legislative: Condițiile esențiale de exercitare a profesiei sunt delegate către un viitor Statut al profesiei (act administrativ secundar). Conform jurisprudenței Curții Constituționale (ex.: Decizia nr.462/2014), accesul la o profesie reglementată trebuie stabilit prin lege primară, nu prin norme interne emise ulterior.  Lipsa de claritate (art.1): Utilizarea unor termeni imprecisi precum „specialități interdisciplinare” încalcă principiul predictibilității normei juridice, putând genera conflicte cu alte categorii profesionale (medici, asistenți sociali).  Subminarea autonomiei universitare: Proiectul permite CPR să ignore sau să invalideze diplome de master acreditate de Ministerul Educației și ARACIS, impunând criterii de „recunoaștere” proprii, ceea ce creează un paralelism instituțional nepermis.
Lipsa de legitimitate și viciile de transparență
Proiectul B708/2025 suferă de o carență fundamentală de legitimitate, fiind elaborat fără o consultare reală a corpului profesional. Mai grav, inițiativa a eludat votul în cadrul Convenției Naționale a Colegiului Psihologilor din România (CPR) — organul suprem de reprezentare a voinței colective a psihologilor. Această lipsă de transparență legislativă transformă proiectul într-un act unilateral care nu răspunde nevoilor reale ale beneficiarilor de servicii psihologice, ci intereselor de centralizare ale unei structuri de conducere. În plus, proiectul B708/2025 diferă de proiectul de lege pus în discuția corpului profesional în perioada iulie – august 2024. Mobilizarea psihologilor a condus atunci la transmiterea unui număr de peste 800 amendamente, care se regăsesc doar parțial în forma actuală a proiectului, înregistrată la Senat.
Concluzii și solicitări Proiectul B708/2025 nu este despre calitatea actului psihologic, ci despre controlul pieței serviciilor psihologice. În loc să sprijine o profesie esențială într-o societate tot mai stresată, această lege ridică bariere de castă și transformă psihologul într-un simplu contribuabil la bugetul unei organizații profesionale centralizate. *Vă solicităm, în spiritul echității și al protejării sănătății mintale a românilor, să VĂ RETRAGEȚI SEMNĂTURA de pe această lege complet viciată și să ne ajutați, ca împreună cu dvs și Convenția Națională a Colegiului Psihologilor din România, organul suprem de reprezentare a voinței colective a psihologilor, să facem o lege NOUĂ BUNĂ!*
Vă mulțumim pentru deschiderea de a analiza acest demers care vizează nu doar o profesie, ci dreptul fiecărui român la o asistență psihologică accesibilă și etică.

Cu deosebită considerație, Mădălina Lovasz.

Solicit retragerea acestui proiect de lege