Să beneficieze de aceasta asigurare și proprietarii din zone inundabile, să asigure proprietatea la valoarea de piață și să se modifice legea care reglementează procedura de succesiune/moștenire prin modificarea prin care dezbaterea succesiunii sa se poată face la orice notariat din tara pentru a facilita creșterea numărului celor care își asumă dreptul de proprietate și posibilitatea de a încheia o poliță de asigurare facultativă in acest moment dezbaterea succesiunii este reglementată mai mult sa încurce. Pai daca trebuie sa duci 2 martori din București în Bălcești Vâlcea nici plătiți nu merg ce sa mai vorbim cum spune legea să nu fie rude și să nu aibă interes.

Prezenta opinie vizează exclusiv modificările propuse asupra Legii nr. 212/2022 privind unele măsuri pentru reducerea riscului seismic al clădirilor, nu și modificările aduse Legii nr. 260/2008.
Propunerea legislativă b205/08.04.2026 nu rezolvă problemele structurale ale cadrului actual privind reducerea riscului seismic — le agravează. Transferând responsabilitatea consolidării exclusiv în sarcina proprietarilor și exonerând autoritățile locale de orice răspundere juridică, propunerea elimină singura pârghie reală de protecție a proprietarilor în fața unor mecanisme contractuale care transferă riscuri disproporționate asupra acestora, deja instituite prin PNCCRS. Proprietarii imobilelor incluse în program sunt deja expuși unor obligații financiare nedeterminate, garantate cu ipotecă imobiliară, fără un consimțământ informat și verificabil pentru fiecare etapă procedurală generatoare de obligații financiare. Noua lege nu îmbunătățește aceste condiții — le consolidează juridic, transformând o situație de fapt dezechilibrată într-un regim legal permanent. Solicit respingerea propunerii legislative în forma actuală și inițierea unei dezbateri publice reale privind echilibrul de drepturi și obligații între proprietari și autoritățile publice în materia reducerii riscului seismic.

Observații punctuale asupra proiectului de modificare a Legii nr. 212/2022 1. Cu privire la art. 32–33 (transferul integral al responsabilității către proprietari) Textele propuse la art. 32 și 33 consacră, în mod explicit, transferul integral al responsabilității privind expertizarea, proiectarea, finanțarea și executarea lucrărilor de consolidare seismică asupra proprietarilor imobilelor, în timp ce autorităților administrației publice locale le este atribuit exclusiv un rol pasiv, limitat la informare, coordonare administrativă și monitorizare, fiind în plus exonerate de orice formă de răspundere juridică. Această abordare este fundamental dezechilibrată și contrară principiului interesului public major pe care îl reprezintă reducerea riscului seismic. Consolidarea seismică nu este o lucrare de întreținere privată obișnuită, ci o intervenție de interes public, cu implicații directe asupra siguranței vieții, patrimoniului construit și funcționării urbane. Excluderea completă a statului și a autorităților locale din sfera responsabilității financiare și juridice vulnerabilizează procesul și îl transformă într-o obligație formală imposibil de realizat pentru un număr semnificativ de proprietari. În plus, ignorarea responsabilității istorice a statului — care, în anii ’90, a vândut către populație apartamente situate în clădiri ulterior încadrate în clase de risc seismic ridicat — ridică serioase probleme de echitate și legitimitate. Transferul integral al costurilor către actualii proprietari, fără un mecanism substanțial de compensare sau sprijin, poate fi asimilat unei externalizări abuzive a unei probleme de interes public. 2. Cu privire la introducerea obligației de inițiere a procedurilor în termen de 24 de luni (art. 6 alin. (3)) Stabilirea unei obligații imperative pentru proprietari de a iniția procedura de expertizare, proiectare și executare a lucrărilor de consolidare structurală într-un termen fix de 24 de luni de la încadrarea imobilului într-o clasă de risc seismic nu ține cont de realitatea administrativă, tehnică și financiară din teren. În absența unui cadru de finanțare clar, predictibil și accesibil, precum și în condițiile unei capacități administrative limitate (lipsa proiectanților specializați, proceduri de avizare complexe, blocaje instituționale), acest termen devine unul formal și nerealist, expunând proprietarii la sancțiuni pentru situații care nu sunt imputabile conduitei lor. O astfel de obligație legală trebuie corelată în mod necesar cu măsuri de sprijin concret din partea statului și cu mecanisme de flexibilitate adaptate fiecărui caz. 3. Cu privire la regimul sancționator propus (art. 26 alin. (7)) Introducerea unei contravenții sancționate cu amendă între 5.000 și 20.000 lei pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 6 alin. (3) accentuează caracterul punitiv al proiectului de lege, fără a oferi în prealabil instrumentele necesare conformării. Aplicarea unor sancțiuni semnificative, în lipsa unui sprijin financiar real și a unor mecanisme eficiente de asistență tehnică și administrativă, riscă să transforme proprietarii în subiecți pasivi ai unui regim coercitiv, în loc să îi stimuleze să participe activ la reducerea riscului seismic. În plus, sancționarea uniformă, fără posibilitatea de a analiza culpa concretă și impedimentele obiective, contravine principiului proporționalității. 4. Cu privire la incoerența dintre responsabilitatea individuală și mecanismele decizionale colective Proiectul de modificare accentuează responsabilitatea individuală a proprietarilor, însă lasă neschimbate mecanismele decizionale din cadrul asociațiilor de proprietari, bazate pe principiul „o unitate locativă = un vot”, indiferent de cota-parte indiviză și de impactul financiar real (Legea 196/2018). Această inconsecvență legislativă generează o situație profund inechitabilă: proprietarii suportă obligații financiare proporționale cu cotele-părți indivize, însă deciziile sunt luate pe baza unui vot egal, care nu reflectă sarcina economică asumată. Menținerea acestui dezechilibru este incompatibilă cu transferul responsabilității exclusiv asupra proprietarilor și impune, în mod necesar, revizuirea cadrului decizional și introducerea votului ponderat. 5. Cu privire la accentuarea mecanismelor coercitive (asigurare obligatorie și controale) Modificările aduse Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor, care vizează intensificarea controalelor și schimbului de date între instituții, se înscriu în aceeași logică a consolidării mecanismelor de constrângere, fără o abordare echilibrată a sprijinului oferit proprietarilor. Cumularea obligațiilor ( consolidare, cofinanțare, credite, asigurare obligatorie, termene imperativ stabilite și amenzi), în lipsa unui cadru de protecție socială și financiară adecvat, riscă să creeze presiuni excesive asupra proprietarilor și să conducă la efecte contrare scopului declarat al legii. 6. Necesitatea reconfigurării abordării legislative În forma actuală, proiectul de modificare urmărește în principal transferul riscului, al responsabilității și al costurilor către proprietari, fără a asigura o corelare adecvată între obligații, drepturi, putere decizională și sprijin public. O astfel de abordare riscă să compromită implementarea efectivă a politicilor de reducere a riscului seismic și să genereze conflicte, blocaje și litigii de durată. Se impune, așadar, reconsiderarea substanțială a articolelor propuse, în sensul reechilibrării relației dintre stat și proprietari, al introducerii unor mecanisme reale de sprijin financiar și decizional echitabil, precum și al adaptării normelor la realitatea diversă și complexă a fondului construit existent.

Expunerea de motive ridică probleme reale privind eficiența aplicării legislației în materia riscului seismic, însă soluția propusă pare să interpreteze într-un mod prea rigid dreptul de proprietate, ignorând faptul că acesta poate fi limitat pentru protejarea siguranței publice și a vieții. Reducerea riscului seismic nu este exclusiv o obligație privată, ci și o responsabilitate a statului în exercitarea funcției sale de protecție a cetățenilor. În același timp, critica privind capacitatea administrativă a autorităților locale este parțial justificată, dar nu demonstrează în sine necesitatea excluderii acestora din proces, ci mai degrabă nevoia de reformă a mecanismelor de implementare. Transferul atribuțiilor către Poliție și ISU ridică probleme de adecvare instituțională, întrucât aceste structuri nu sunt concepute pentru verificări administrative de masă privind asigurările obligatorii. O abordare mai echilibrată ar trebui să combine responsabilitatea proprietarilor cu instrumente administrative și digitale eficiente, nu să o transfere integral într-o singură direcție.

Memoriu privind Propunerea Legislativă B205/08.04.2026 pentru modificarea și completarea Legii nr. 212/2022 privind reducerea riscului seismic al clădirilor și a Legii nr. 260/2008

Am atasat un comentariu la Propunerea Legislativă B205/08.04.2026 pentru modificarea și completarea Legii nr. 212/2022 privind reducerea riscului seismic al clădirilor și a Legii nr. 260/2008

Sunt de acord cu Baias Daniela, care spune ''Propunerea legislativă b205/08.04.2026 nu rezolvă problemele structurale ale cadrului actual privind reducerea riscului seismic — le agravează. Transferând responsabilitatea consolidării exclusiv în sarcina proprietarilor și exonerând autoritățile locale de orice răspundere juridică, propunerea elimină singura pârghie reală de protecție a proprietarilor în fața unor mecanisme contractuale care transferă riscuri disproporționate asupra acestora, deja instituite prin PNCCRS. Proprietarii imobilelor incluse în program sunt deja expuși unor obligații financiare nedeterminate, garantate cu ipotecă imobiliară, fără un consimțământ informat și verificabil pentru fiecare etapă procedurală generatoare de obligații financiare. Noua lege nu îmbunătățește aceste condiții — le consolidează juridic, transformând o situație de fapt dezechilibrată într-un regim legal permanent. Solicit respingerea propunerii legislative în forma actuală și inițierea unei dezbateri publice reale privind echilibrul de drepturi și obligații între proprietari și autoritățile publice în materia reducerii riscului seismic.'' Dar si cu alt utilizator care precizeaza ''Expunerea de motive ridică probleme reale privind eficiența aplicării legislației în materia riscului seismic, însă soluția propusă pare să interpreteze într-un mod prea rigid dreptul de proprietate, ignorând faptul că acesta poate fi limitat pentru protejarea siguranței publice și a vieții. Reducerea riscului seismic nu este exclusiv o obligație privată, ci și o responsabilitate a statului în exercitarea funcției sale de protecție a cetățenilor. În același timp, critica privind capacitatea administrativă a autorităților locale este parțial justificată, dar nu demonstrează în sine necesitatea excluderii acestora din proces, ci mai degrabă nevoia de reformă a mecanismelor de implementare. Transferul atribuțiilor către Poliție și ISU ridică probleme de adecvare instituțională, întrucât aceste structuri nu sunt concepute pentru verificări administrative de masă privind asigurările obligatorii. O abordare mai echilibrată ar trebui să combine responsabilitatea proprietarilor cu instrumente administrative și digitale eficiente, nu să o transfere integral într-o singură direcție.'' Mai mult, ar trebui abrogat art.2 lit.c1 al Legii 212/2022, exceptie de la art.5 al legii 212/2022, care discrimineaza proprietarii de spatii locuibile fata de proprietarii de spatii comerciale. Spatiile comerciale se pot inchiria, in schimb apartamentele nu. Pe logica celor care au sustinut si introdus acest articol, riscul seismic incepe de la etajul 1, parterul are protectie divina.

Modificările și completările propuse sunt de natură a afecta în mare măsură demersurile de consolidare a imobilelor cu risc seismic. Propunerile de modificare / completare a legii par a fi în detrimentul cetățeanului, care nu va mai beneficia de sprijinul institutiilor statului, care până la acest moment a fost oferit și asumat, venind din necesitate și conștientizarea de către instituții a importanței sprijinirii și chiar implicării active, asumate, în demersurile aferente lucrărilor de consolidare. Consolidarea cladirilor cu risc seismic este o problema reală și recunoastem responsabilitatea proprietarilor, însă în mod realist, aceștia nu pot pe cont propriu să rezolve tot. Aici intervine sprijinul instituțiilor statului și programelor initiate. Financiar, costurile aferente procesului de consolidare sunt extrem de ridicate si ar fi extrem de greu sau chiar imposibil de suportat de locatari în totalitate. Din punct de vedere logistic si administrativ, ar fi foarte dificil pentru persoane nepregatite să înceapă să se ocupe de un proiect cu asa o complexitate. Nu este vorba doar de o reparatie la o casa / apartament, consolidarea este mult mai complexa, mai ales cand este vorba de monumente istorice. Legea în forma actuală, existentă deja, și PNCCRS susține parteneriatul dintre cetățeni si stat, în domenii care depășesc posibilitățile financiare, de pregătire, de timp ale cetățenilor dar care sunt de interes larg (consolidarea cladirilor nu aduce un beneficiu doar proprietarilor, ci și comunitătii / cetățenilor in ansamblu și chiar si orașului – clădirile monument istoric consolidate sunt un punct de apreciere pentru București, spre deosebire de cele degradate). Propunerea legislativă de față în schimb, în forma actuală, transferă în mod inechitabil asupra proprietarilor o responsabilitate pe care, în practică, nu o pot susține integral, deși aceasta a făcut anterior obiectul unor înțelegeri și angajamente asumate. O astfel de abordare riscă să erodeze încrederea în instituțiile statului și să genereze incertitudine cu privire la eficiența și predictibilitatea viitoarelor programe publice. Încrederea și colaborarea dintre stat și cetățeni reprezintă fundamentul funcționării instituțiilor. Este esențial ca politicile publice să nu rămână doar la nivel declarativ, ci să fie aplicate consecvent și eficient. Soluția echilibrată este ca statul să acționeze ca partener real al cetățeanului, mai ales în situația imobilelor istorice încadrate în risc seismic, unde interesul public este evident. Responsabilitatea trebuie împărțită în mod corect, iar mecanismele de sprijin trebuie să fie funcționale și accesibile. In ceea ce priveste consolidarea clădirilor din București, se obseva că lucrurile evoluează, chiar dacă ritmul nu este întotdeauna cel așteptat. Acest progres, chiar gradual, nu ar trebui însă contracarat prin măsuri care transferă presiunea exclusiv asupra proprietarilor, cum este, de exemplu, instituirea unor obligații într-un termen de 24 de luni - si care desi pare lung, este totusi in mod practic nerealist. Propunerea de fata penalizează în mod colectiv proprietarii (aspect care reiese din expunerea motivelor care au stat la baza inițiativei legislative). Nerespectarea obligațiilor de către unii nu ar trebui să conducă la măsuri disproporționate aplicate tuturor.

Către: Senatul României Ref: Opinie nefavorabilă privind Propunerea legislativă B205/2026 Subsemnata, ZĂRNESCU MONICA, proprietar în imobilul din Str. Codrii Neamțului nr. 9 bl.3 sc.A ap. 18, depun prezenta opinie împotriva proiectului B205/2026, invocând următoarele puncte critice: 1. Presiunea fiscală preexistentă (Majorarea impozitului din 2024)Este imperativ să se considere că proprietarii din clădirile vizate suportă deja o povară financiară semnificativă. Începând cu anul 2024, pentru imobilul în cauză se plătește un impozit majorat (cu până la 100%) pe motivul „stării de clădire neîngrijită”.Această măsură, menită să stimuleze renovarea, se dovedește a fi doar o penalizare fără finalitate, deoarece, deși plătim taxe penalizatoare de ani de zile, blocajul administrativ împiedică execuția lucrărilor. Adăugarea unor noi amenzi de până la 20.000 lei peste acest impozit mărit reprezintă o dublă sancționare a proprietarului pentru eșecul instituțiilor statului. 2. Imposibilitatea respectării termenului de 24 de luni.În cazul imobilului meu, procedurile sunt demarate de peste 3 ani.Imobilul este inscris in programul national de reducere a riscului seismic din Ianuarie 2024. Deși avem și Autorizație de Construire emisa inca din Iulie 2025, birocrația ne-a menținut blocați în faza aceasta si nu s-au demarat lucrarile de consolidare finantate de la bugetul de stat si bugetul local. Proiectul de lege ignoră realitatea că un proprietar nu are pârghiile necesare să grăbească avizarea de către instituții, fiind totuși cel sancționat. 3. Inechitatea transferului de responsabilitate Propunerea legislativă B205/2026 elimină practic obligația statului de a asigura finanțarea și managementul consolidării, mutând greutatea pe umerii cetățenilor. Această abordare transformă o problemă de siguranță publică națională într-o cheltuială privată imposibil de gestionat pentru majoritatea familiilor. Devizul acestei lucrari pentru un imobil de 88 locuinte multietajat, parter +10 etaje, ajunge la 5 milioane Euro, conform documentelor oficiale. Apoi, varsta locatarilor fiind inaintata si lipsa cunostintelor de specialitate face imposibil managementul unui astfel de proiect la nivel de asociatie de proprietari. SOLICITĂRI: - Eliminarea sancțiunilor suplimentare pentru proprietari, având în vedere că există deja mecanismul impozitului majorat pe clădiri neîngrijite conform Codului Fiscal. - Mentinerea sprijinului financiar public prevăzut de Legea 212/2022.
Monica ZĂRNESCU Data: 08.05.2026