Senatorul USR PLUS, Ștefan Pălărie, prezintă diagnoza sistemului educațional românesc: “un pod mai mare decât cel de la Neamț s-a prăbușit recent și se prăbușește an de an peste noi.”
Într-o declarație politică, senatorul Ștefan Pălărie avertizează că educația din România suferă și, în urma ei, vom suferi cu toții. Concluzia aceasta reiese din cifrele dezastruoase legate de abandonul școlar, de elevii înscriși la evaluarea națională sau de liceenii prezenți la Bac, înainte să vedem notele finale și rata de promovabilitate.
Ștefan Pălărie: “Un pod mai mare decât cel de la Neamț s-a prăbușit recent și se prăbușește an de an peste noi. Este vorba de starea sistemului de educație, așa cum se vede în numerele dramatice de elevi pierduți definitiv pe traseu în cei 12 ani de studiu. Această construcție spre viitor, pe care ar trebui să o facem împreună, cedează permanent sub presiunea unor decizii proaste de la conducerea ministerului care dă lumina în învățământul românesc.”
Senatorul USR PLUS de București critică dur deciziile slab pregătite și documentate ale Ministerului Educației, care face reforme “din pix” și nu are curajul să-și asume responsabilitatea în caz de eșec.
Ștefan Pălărie: “O intenție bună, dar o decizie luată și anunțată pe repede înainte, undeva în septembrie anul trecut, prin Ordonanță de Urgență, a condus la o serie de efecte pe care însuși ministrul și întreg ministerul par că nu le-au anticipat. Deși ordonanța a fost corectată, între timp, în Comisiile din Parlament, și deși au trecut de atunci 9 luni de zile, nu a fost suficient timp pentru un minister cheie să pună lucrurile în ordine, să clarifice, respectiv să informeze autoritățile locale și inspectoratele ce și cum trebuie făcut. (...)
E incredibil totuși că un întreg minister în frunte cu un ministru nu s-au gândit la consecințele unei politici publice, pentru că salarizarea ține de ei, nu s-au gândit să calculeze câți bani vor câștiga acești oameni. Mi se pare o lipsă totală de preocupare, o gândire limitată și birocratică.”
În încheierea declarației sale politice, senatorul USR PLUS de București enumeră 4 puncte cheie care stau în calea transformării țării într-o Românie Educată: “1) lipsește analiza profesionistă a politicii publice, 2) - factorul politic cere și anunță decizii precum dedicațiile la nuntă, ignorând specialiștii, 3) - sunt făcute reforme fără a ține cont de factorul uman, de salarizare și finanțare, ca și cum oamenii sunt doar niște mijloace fixe, iar 4) - în final, totul trebuie corectat pe picior când lucrurile stau să explodeze.”
În continuare, textul integral al declarației politice:
“Un pod mai mare decât cel de la Neamț s-a prăbușit recent și se prăbușește an de an peste noi. Este vorba de starea sistemului de educație, așa cum se vede în numerele dramatice de elevi pierduți definitiv pe traseu în cei 12 ani de studiu.
Această construcție spre viitor, pe care ar trebui să o facem împreună, cedează permanent sub presiunea unor decizii proaste de la conducerea ministerului care dă lumina în învățământul românesc.
O astfel de reformă, făcută mai mult pentru PR, așa cum ne-a obișnuit actualul ministru al educației, Sorin Cîmpeanu, trebuia să fie trecerea creșelor către o formă de învățământ timpuriu.
O intenție bună, dar o decizie luată și anunțată pe repede înainte, undeva în septembrie anul trecut, prin Ordonanță de Urgență, a condus la o serie de efecte pe care însuși ministrul și întreg ministerul par că nu le-au anticipat. Deși ordonanța a fost corectată, între timp, în Comisiile din Parlament, și deși au trecut de atunci 9 luni de zile, nu a fost suficient timp pentru un minister cheie să pună lucrurile în ordine, să clarifice, respectiv să informeze autoritățile locale și inspectoratele ce și cum trebuie făcut.
Hotărârea de Guvern recentă, cea care a reglementat funcționarea acestui sector de educație, a produs și mai multă confuzie.
Personalul din creșe s-a trezit mutat ca „mobila” de la autorități locale la inspectorate, fără ca cineva să facă un minim calcul că acești oameni cu o specializare foarte sensibilă vor ajunge, în unele cazuri, să piardă și 40% din venit. Unii au apelat la grevă japoneză sau alte forme de protest și telefoane s-au înroșit între primării și minister pentru a găsi în ultimul moment, în al 14-lea ceas, o soluție.
E incredibil totuși că un întreg minister în frunte cu un ministru nu s-au gândit la consecințele unei politici publice, pentru că salarizarea ține de ei, nu s-au gândit să calculeze câți bani vor câștiga acești oameni. Mi se pare o lipsă totală de preocupare, o gândire limitată și birocratică.
Exact cum acești educatori vor să plece, la fel pleacă ori nu mai vin deloc învățători și profesori tineri cu har, cu dedicație, care să se ocupe de viitoarele generații. Motivul este simplu, pentru că aici nu mai este loc de filosofie: salariile sunt de mizerie și descurajante.
Este un caz școală despre lipsa de cap și coadă din politicile publice făcute în România - într-un domeniu pe care ni-l dorim strategic și cu titlu de proiect de țară - „România Educată” - 1) lipsește analiza profesionistă a politicii publice, 2) - factorul politic cere și anunță decizii precum dedicațiile la nuntă, ignorând specialiștii, 3) - sunt făcute reforme fără a ține cont de factorul uman, de salarizare și finanțare, ca și cum oamenii sunt doar niște mijloace fixe, iar 4) - în final, totul trebuie corectat pe picior când lucrurile stau să explodeze.
E simptomatic, că un primar de oraș mare și ministrul educației, ambii aflați la putere au ales, în acest caz, să arunce repede responsabilitatea către… opoziție. Fuga de răspundere este un lucru pe care acești politicieni l-au învățat la „școala vieții”, singura pe care o cunosc și pe care se bazează.
Podurile, la fel ca educația și politicile publice se fac cu specialiști, cu experți, dar și cu responsabilitate. Altfel se năruie la prima undă de șoc.
Situația creșelor se va rezolva, poate, din pix, în ultima clipă, dar toate schimbările prognozate în educație în viitorul apropiat ne dau fiori. Nu lăsați, așadar, educația, să devină șantierul prăbușirii noastre colective!”